Senzaţia din ce în ce mai puturoasã, aproape fetidã, este cã şeful statului, adicã al statului degeaba, respectiv Klaus Iohannis ar cam pune-o de un blat cu Liviu Dragnea, cel mai puternic om din România la ora actualã, dupã cum afirmã inclusiv tinerii frumoşi şi liberi. Dragnea cu echipele sale de analfabeţi, semianalfabeţi şi supuşi total, fãrã coloanã vertebralã, are toate şansele sã mai rãmânã la Guvernare şi la Putere în România încã şase ani de acum înainte. Este vorba de încã un an pânã la alegerile prezidenţiale şi încã cinci ani de al doilea mandat Iohannis. Asta dacã nu cumva PSD câştigã şi alegerile prezidenţiale.
Este posibil, având în vedere cã românul este lecuit de modelul democratic românesc, în care orice ai vota iese tot PSD. Şi chiar dacã ar câştiga Iohannis al doilea mandat atunci miroase destul de pestilenţial a blat puturos. Asta s-a vãzut şi din reacţia uluitoare a lui Klaus atunci când a venit vorba de modul în care Dragnea a pus batista pe ţambal în relaţia cu BNR. Iohannis a pãrut satisfãcut de soluţia împãciuitoare respectivã, cu toate cã unii polotologi au afirmat cã Isãrescu prin pasul fãcut înapoi a girat politicile lui Dragnea.
Dragnea a mãrit salariile masiv în zona bugetarilor. Acest lucru a generat o creştere a preţurilor şi o inflaţie. Practic, cei din mediul privat s-au trezit cu salariile şi cu veniturile pulverizate. Chiar şi unele mãriri de salarii s-au disipat ca urmare a inflaţiei galopante din ultimele luni.
Guvernatorul BNR a tot comentat negativ la adresa politicilor de creşteri nesustenabile de lefuri care nu ar genera dezvoltare, ci doar consum. Ori creşterea economicã bazatã pe consum şi nu pe investiţii nu este una durabilã, ci va avea efecte negative la un moment dat. Pânã la urmã Dragnea şi Isãrescu au cãzut la pace şi toatã lumea este fericitã.
Poate cã va fi nevoie de creşteri anuale de salarii sã ţinã pasul cu inflaţia, pentru cã va fi greu de controlat o economie în care lipsa de predictibilitate este mai micã de 30 de zile. Investitorii vor fi primii care vor da semnalul legat de economia româneascã. Oricum este o economie de lumea a treia spre a doua, în ciuda creşterilor de salarii. Marea masã de contribuabili are venituri de subzistenţã la limita sãrãciei. Dacã iei un salariu de 1.200 de lei net la o familie de doi adulţi şi doi copii minori atunci este greu de crezut cã unul dintre ei nu va ajunge la spital sau nu va muri de malnutriţie.
Este greu de fãcut un nivel de trai bun pe medie, dacã majoritatea o duc foarte rãu şi unele elite, chiar bugetarii o duc mai bine. Dar bugetarii nu produc decât servicii şi mai puţin infrastructurã care sã genereze dezvoltare.
Politicile PSD în materie de creştere a nivelul de trai sunt falimentare dacã nu vor apãrea şi sursele de finanţare şi mai ales dacã sistemul privat nu va ţine pasul cu aceste creşteri uriaşe de salarii care au fost operate în sistemul de stat.
Ciorba de economie şi de politici publice propuse de Liviu Dragnea şi echipa sa de supuşi şi de prostãlãi nu se potriveşte cu statutul de ţarã membrã a UE. Dragnea este pervers când zice cã UE nu vrea români cu salarii mari. Este corect, dar salariile trebuie sã fie majorate şi în mediul privat nu numai la bugetari. Pânã la urmã salariile bugetarilor vin din taxele şi din impozitele plãtite lunã de lunã de agenţii economici privaţi.
În toatã aceastã nebuloasã de politici publice preşedintele ar trebui sã fie factorul care ne lumineazã pe toţi şi un factor de echilibru. Ori Klaus pare cã e dispus mai degrabã sã joace politic, decât sã raţioneze şi sã împartã dreptatea. E tot cu gândul la ciolanul de 5 ani. Apoi iese la pensie. Una mare, de bugetar. Se retrage sub palmier, la Miami.
