În satele din sudul judeţului Mehedinţi se mai pãstreazã încã un obicei strãvechi, desprins parcã din lumea basmelor. „Învãruicitul” sau „Însurãţitul”( cum se mai numeşte în unele sate acest obicei) este expresia cea mai curatã şi frumoasã a legãturii de prietenie necondiţionatã şi trainicã între doi copii sau adolescenţi.
La douã sãptãmâni dupã Sfintele Sãrbãtori ale Paştelui, bãieţii şi fetele satului, aflaţi la vârsta copilãriei şi adolescenţei, îşi împletesc din crenguţe tinere de salcie coroniţe, împodobindu-le cu cele mai frumoase flori de primãvarã. În frumoase costume populare, cu creştetul capului împodobit de coroniţe, cu ouã roşii în mânã, copiii se adunã înainte de apusul soarelui în poieniţa înverzitã din faţa bisericii satului. Fiecare vrea sã se „învãruiceascã”, sã devinã „vãruicã”- „vãr” cu acel copil cu care se înţelege cel mai bine şi pe care îl simpatizeazã cel mai mult.
Doi câte doi îşi aşazã coroniţele în iarbã şi ouãle roşii în cercul coroniţelor. Se prind de mâini şi se rotesc în jurul coroniţelor de trei ori, rostind pe rând cuvintele:
Fetele:
„Fii, vãruicã, pân’ la moarte?”
„Fiu, vãruicã, fiu!”
„Amândouã-n douã roate?”
„Fiu ,vãruicã, fiu!”
„Şi cu lunã şi cu soare?”
„Fiu ,vãruicã, fiu!”
„Şi cu stele lucitoare?”
„Fiu ,vãruicã, fiu!”
Bãieţii:
„Fii ,vere, pân’ la moarte?”
„Fiu, vere, fiu!”
„Amândoi în douã roate?”
„Fiu, vere, fiu!”
„Şi cu lunã şi cu soare?”
„Fiu, vere, fiu!”
„Şi cu stele lucitoare?”
„Fiu, vere, fiu!”
În unele sate, copiii rostesc de trei ori cuvintele:
„Treci, suratã, peste baltã
Sã ne-nsurãţim o datã?”
Dupã rostirea acestui legãmânt, cei doi ridicã din iarbã coroniţele, schimbã ouãle roşii şi se sãrutã prin cercul coroniţelor. Fac schimb apoi şi de coroniţe, urmând ca dupã „Învãruicit” („Însurãţit”) sã nu se mai adreseze unul altuia folosindu-şi prenumele, ci numai cu apelativul „vãruicã” („suratã”), „vere”.
Un astfel de legãmânt poate fi considerat ca o „frãţie de cruce”, care poate dura o viaţã întreagã. În sat existã şi azi oameni care îşi spun „vere” sau „vãruicã”, fãrã a exista între ei vreun grad de rudenie, ci doar în amintirea vie a obiceiului creştin al „Învãruicitului”.
Cercul rotund al coroniţelor suprapuse simbolizeazã „roata vieţii” pe drumul cãreia cei doi copii vor fi nedespãrţiţi la bine şi la greu, ca nişte fraţi buni. Ouãle roşii sunt simbolul credinţei în Fiul Domnului, acela care ne-a dat dovada supremã a iubirii Sale de oameni.
Semnificaţiile acestui strãvechi obicei vin din adânc, sunt izvorâte din concepţia sãnãtoasã despre viaţã a ţãranului român, potrivit cãreia înţelegerea, prietenia, iubirea sunt adevãratele valori ale existenţei.
Ne bucurãm nespus pentru cã am reuşit sã reînviem acest frumos obicei al copilãriei noastre, sã-l transmitem şi copiilor noştri de la şcoalã. De aproape cincisprezece ani, elevii Şcolii Gimnaziale ”Petre Sergescu” practicã în fiecare primãvarã acest obicei.
În anul acesta, în a douãzeci şi patra zi de prier, elevii claselor pregãtitoare A şi C, ai claselor I B, A II-a B şi a III-a A, sub îndrumarea doamnelor profesoare Dãgãdiţã Ionica, Costãngioarã Anişoara, Barbu Eleonora, Vrãjitoru Oxana şi Amza Mihaela, s-au învãruicit în parcul şcolii.
Mulţumim din suflet pãrinţilor care ne-au fost alãturi şi au trãit cu noi momentele de bucurie! Sperãm ca aceastã tradiţie sã fie dusã mai departe, fiindcã prin aceste obiceiuri suntem mult mai bogaţi şi vom dãinui în lume. Este nevoie azi, mai mult ca oricând, sã stabilim relaţii frumoase, trainice, între oameni, sã-i facem pe copii sã trãiascã într-o lume realã, nu virtualã, pentru ca viitorul sã fie mai senin.
Prof. înv. primar Dãgãdiţã Ionica, Şcoala Gimnazialã “Petre Sergescu”
Drobeta Turnu Severin
