Investim sau nu în culturã?

               Am trãit sã o vãd şi pe asta: sã fim lãudaţi la Mangalia, pentru un proiect desfãşurat la noi zilele trecute, şi oamenii de acolo sã ne dea drept exemplu demn de urmat. Nu e deloc rãu dacã am ajuns în situaţia aceasta, zicem noi.  Dar sã exemplificãm: ”Festivalul Daco-Roman “Drubeta”, sau cum sã promovezi un brand turistic bazat pe istoria bogatã de peste 2000 de ani” –  s-a titrat zilele acestea pe un important portal de ştiri din Mangalia. Dar cel mai interesant aspect e nota de subsol a redactorului: ”Mangalia, ce brand turistic promoveazã? Cetatea Callatis are peste 2.500 de ani! Nu meritã a fi promovate asemenea evenimente şi la malul mãrii? Poate vin daco-romanii de la Severin, pe Dunãre, la vale… şi punem de un Festival comun daco-roman-traco-get şi în Cetatea Callatis!”.  Dincolo de frustrarea uşor de înţeles a celor din Mangalia, vizavi de branduri turistice, nu avem nimic împotrivã sã punem umãrul la un festival comun daco-roman şi în Cetatea Callatis şi oriunde e nevoie. E clar faptul cã toate comunitãţile (oraşele, comunele, satele) care înţeleg pe ce lume se aflã şi au acolo un cât de cât fundament istoric arhitectural,  potenţial turistic şi de agrement încearcã, şi bine fac, sã-şi amplifice vizibilitatea şi atractivitatea pentru turişti. E o realitate a vremurilor noastre şi ţine deopotrivã de economic şi de cultural. De inteligenţa cu care reuşim sã ne construim nişte oferte culturale solide şi atractive, de hãrnicia şi devotamentul cu care reuşim sã ne gospodãrim ce avem fiecare în oraşele sau comunele noastre (biserici, castele, cetãţi, muzee etc) depinde câţi turişti le vor vizita, an de an. Şi, în consecinţã, odatã cu creşterea numãrului de turişti, creşte şi economia locului, fie cã vorbim de cazãri, de mese, de suveniruri, de taxe locale etc. Turismul a devenit deja o politicã economico-culturalã solidã în multe oraşe de la noi, şi exemplul lor e unul foarte bun. Din fericire pentru noi de la an la an şi Severinul a intrat pe harta turismului cultural, şi e un semn de bun augur. Festival daco-roman ”Drubeta” organizat de noi sãptãmâna trecutã a fost o ediţie pilot, a debutat chiar de Ziua întemeierii Romei (21 aprilie) şi a avut un ecou naţional la care nu ne aşteptam. De exemplu Europa FM a difuzat cu entuziasm aspecte privind programul festivalului, şi pentru prima datã am avut sentimentul cã participãm la un eveniment care nu are doar o rezonanţã localã, ci la unul cu un ecou mai larg, mai bine pronunţat. Poate cã un astfel de festival ne-ar putea asigura, pe viitor, o notorietate naţionalã şi, de ce nu, europeanã, în contextul în care mai tot ceea ce ţine de reenactement se bucurã deja de multã apreciere. Festivalul daco-roman, la ediţiile viitoare, poate sã atragã şi mai mulţi turişti în oraşul nostru şi sã ne aşeze şi mai bine pe harta culturalã a ţãrii. Meritãm asta. Avem un oraş frumos, încãrcat de istorie. Am fost municipiu roman şi apoi colonia, avem un Castru şi piciorul podului lui Apollodor din Damasc, plus Muzeul şi Cetatea, dar şi clãdirea superbã a palatului Culturii. Şi dacã ne unim toţi forţele şi inteligenţa putem contura o manifestare de amploare europeanã, aici, la Dunãre. Cultura e o investiţie pe termen lung, dar una care aduce un colosal câştig de prestigiu pentru noi toţi.