* S-a mai dus o ediţie a Zilelor Severinului. Care, ca de obicei, a avut de toate. Şi diversitate cultural-artisticã, şi diversitate de arome culinar-etilice, şi diversitate general-umanã, şi mai bune, şi mai rele, vorba poetului. Primarul Severinului, dl Marius Screciu, într-o intervenţie televizatã, s-a arãtat foarte mulţumit de felul cum s-a desfãşurat aceastã ediţie, atât sub aspectul calitãţii manifestãrilor, cât şi „sub aspect material”, adicã financiar, ca sã fim mai concreţi. Dacã aşa stau lucrurile, este foarte bine, este O.K.!. Dar, cum se întâmplã, sunt pãreri şi pãreri. Unele dintre ele chiar au reuşit sã se facã auzite. Noi, care nu obişnuim sã ne pierdem prin mulţime, prin peisaj cu alte cuvinte, ne vom spune impresiile formate, ca sã zicem aşa, de la distanţã, ne vom limita la a ne expune doar câteva din propriile impresii.
* În primul rând, manifestãrile cu caracter cultural-artistic şi-au lãrgit aria de cuprindere. Lansãrile de carte, de publicaţii, simpozioanele pe teme diverse, aşa-numitul festival daco-roman (care ar trebui sã-şi schimbe genericul/ denumirea, accentuând, de ce nu, pe componenta publicitarã, cu ecou mediatic pregnant), prezenţa câtorva personalitãţi relevante pentru domeniile pe care le reprezentau au creat ambientul necesar pentru a considera cã acţiunile, manifestãrile cu caracter cultural au constituit emblema adevãratã a ediţiei din acest an a Zilelor Severinului. Iar unul din meritele esenţiale pentru asta îi aparţine, indiscutabil, directorului Palatului Culturii „Teodor Costescu”, Sorin Vidan. Felicitãri sincere!
* În rest, muzicile de rigoare (mai puţin omniprezenţii, în ultimii ani, „holografi” (bãieţi buni şi talentaţi, de altfel, însã mult prea dedulciţi la… miere de primarul de veselã şi ghiurghiulie amintire), solişti şi formaţii de toate genurile, apreciate, dorite, în grade diferite, de publicul severinean. Aici, cum sã zic, gusturile nu intrã în discuţie. Şi eu aş fi vrut, de pildã, sã-l aud şi sã-l vãd pe marele Elvis Presley – fiindcã tot se acrediteazã ideea cã ar mai trãi!!!! – dar cine m-ar putea ajuta cu… o micã sponsorizare?! Glumesc, evident, dar, aici, o problemã sunt sumele pentru care aceşti artişti sunt, pardon de expresie, tocmiţi, iar o altã problemã o constituie – fiindcã tot l-am amintit pe primarul de veselã şi ghiurghiulie extracţie – menţinerea scenei principale, aceea pe care au evoluat tarafurile şi interpreţii de muzicã popularã, pe Bulevardul I.C. Brãtianu, în imediata vecinãtate a Cimitirului Ortodox, decizie pe care noi o considerãm profund nocivã, din orice punct de vedere am privi-o. Nu ştim, ori rezonanţa cu normele bunului – simţ public este extrem de scãzutã la anumiţi factori ai administraţiei locale, ori moştenirea gherghistã este prea puternicã, prea… grea şi unora le e greu sã se dezbare de vechile nãravuri. Dar, pentru Dumnezeu, va trebui sã înţelegem cu toţii, odatã pentru totdeauna, cã a îngurgita mici şi a da pe gât hectolitri de bere, în ritmul lãlãielilor emise de cântãcioasele de pe scenã, în vecinãtatea Cimitirului Ortodox, este o cumplitã blasfemie, care ne face de mirul lumii! Ar mai fi fost şi alte observaţii, cu un grad de pertinenţã destul de ridicat, dar ne oprim aici, cu gândul cinstit cã ele vor fi remediate pânã la ediţia de anul viitor.
* Marele istoric patriot DINU C. GIURESCU a trecut, acum douã zile, în Eternitate, la vârsta de 91 de ani. Dispariţia acestui urmaş al unei strãlucite familii de istorici este o grea pierdere pentru ADEVÃRATA istoriografie româneascã. Aceea care nu a considerat necesar, dupã 1989, sã se prostitueze, în încercarea de a acredita falsa idee a revizuirii şi rescrierii istoriei poporului român, „în lumina noilor comandamente”. Aceastã ADEVÃRATÃ istoriografie româneascã, la fel ca şi întreaga conştiinţã româneascã sunt în doliu, dupã pierderea acestui mare savant, a acestui mare român. Dumnezeu sã-l aibã în paza Sa!
* Am tot sperat cã alegerile pentru noul preşedinte al Federaţiei Române de Fotbal vor aduce în fruntea acestui important for sportiv un profesionist veritabil, recrutat dintre forbaliştii de valoare ai deceniilor trecute. Am sperat degeaba. Contra preşedintelui în funcţie, Rãzvan Burleanu, cunoscutul dandy ciripitor de romgleztã, a candidat unul dintre componenţii generaţiei de aur, Ionuţ Lupescu, de care se legau speranţele de mai bine ale tuturor iubitorilor de fotbal. Nu s-a putut, pentru cã au votat toţi ciumeţii provinciali sau cu atribuţii colaterale în fotbal, astfel încât şmekerakele cu muci în frezã a fost, n’aşa, reales! Prieteni, noi parcã suntem blestemaţi sã ne procopsim cu toate hahalerele. Aşa ne trebuie dacã nu punem mâna pe retevei şi pe mãturoi atunci când e necesar…
