În fiecare an, pe data de 23 aprilie, sunt marcate douã evenimente care au în centru cartea şi cititorii: este vorba despre Ziua Internaţionalã a cãrţii şi a drepturilor de autor şi Ziua Bibliotecarilor şi a Bibliotecilor Publice.
Ziua Internaţionalã a cãrţii şi a drepturilor de autor este organizatã de UNESCO în scopul promovãrii lecturii, publicãrii şi a drepturilor de autor, prima manifestare de acest fel desfãşurându-se în anul 1995.
Data de 23 aprilie nu a fost aleasã întâmplãtor, aceastã zi marcând dispariţia a doi titani ai literaturii universale, William Shakespeare şi Miguel de Cervantes, precum şi a altor scriitori: scriitorul peruan Inca Garcilaso de la Vega (1616), poetul englez William Wordsworth (1850), scriitorul francez Jules Barbey d’Aurevilly (1889) şi poetul englez Rupert Brooke (1915).
Şi pentru cã lectura nu poate fi conceputã în afara bibliotecilor, prin Hotãrârea de Guvern nr. 293 din 14 aprilie 2005, ziua de 23 aprilie a fost declaratã „Ziua Bibliotecarului din România”, astfel cã în România, începând cu 2005, pe data de 23 aprilie se sãrbãtoreşte şi Ziua Bibliotecarului concomitent cu Ziua Internaţionalã a cãrţii şi a drepturilor de autor.
S-a vorbit mult despre ce presupune meseria de bibliotecar şi de multe ori s-a minimizat rolul acestuia. Bibliotecarul nu este numai un mijlocitor între carte şi cititor! El este şi trebuie sã fie mai mult decât un gestionar rece şi corect. El trebuie sã fie un stimulator al gustului pentru lecturã, un sfãtuitor al tinerilor mai ales al celor care cautã în cãrţi rãspunsuri la marile probleme existenţiale, sau care vor doar sã se delecteze cu literatura beletristicã.
Un bibliotecar al epocii contemporane trebuie sã devinã stãpân pe tehnica modernã de inventariere şi folosire a fondului de carte, apelând la serviciile calculatorului. De mare însemnãtate este capacitatea de a utiliza sistemul de calculatoare pentru cititori.
Toate aceste preocupãri au şanse de transpunere în realitate pentru cã, de cele mai multe ori, bibliotecarul face şi din suflet, nu numai din obligaţie o astfel de activitate. Este vorba de o relaţie afectivã, fãrã de care nu se poate spera în ceva viabil şi frumos. “Sã faci, ceea ce-ţi place, dar sã-ţi şi placã ceea ce faci!”
Trãind într-o societate informaţionalã şi de cunoaştere, bibliotecilor şi slujitorilor acestora le revin obligaţii sporite pentru sprijinirea utilizatorilor în folosirea informaţiei computerizate şi pentru a beneficia de noutãţile acestor tehnologii.
