* Ce poţi sã scrii dupã ce, timp de aproape douã-trei sãptãmâni, toatã lumea şi-a abandonat interesele legate de profesiune, de viaţa socialã, dedându-se practicilor (ritua-lurilor) gastronomico-ghiurghiulii, tipice sãrbãtorilor pascale? Spun tipice, pentru cã nu toţi se conformeazã canoanelor impuse de postul mare şi fac din întreaga perioadã la care ne referim un fel de sezon de minivacanţã… prelungit din motive aproape exclusiv bahico-erotice. Asta e, ce sã facem, oameni suntem, şi, uite-aşa, nici nu ne dãm seama pe unde-au trecut sãrbãtorile.
* Problema e, apropo de aceste minivacanţe, cã tot ceea ce era o binevenitã excepţie, tinde sã devinã o regulã suspectã, dacã nu chiar supãrãtoare: lumea s-a învãţat la…chiul organizat şi abuzeazã de aceste minivacanţe ca de un drept imprescriptibil, ce trebuie respectat cu sfinţenie. Iatã, nu s-au încheiat bine sãrbãtorile de Paşti, cã tot natul îşi face planuri pentru minivacanţa de 1 mai. Cu ajutorul campaniilor publicitare insistente de pe marile şi mai micile canale de televiziune. Cine e în mãsurã sã descâlceascã ţevãria intereselor din aceastã zonã?
* Altminteri, zilele de Paşte au avut ingredientele cu care anii anteriori ne-au obişnuit: crime pasionale, sinucideri din dragoste abandonatã, accidente în lanţ, ambuteiaje pe marile autostrãzi şi drumuri naţionale, apeluri la urgenţã pentru cele mai diverse afecţiuni… Prin urmare, peisajul obişnuit. A, sã nu uitãm „grãtarele încinse” sau „sfârâind”, „iarba verde” (nu neapãrat de acasã), mofturile de voiaj la malul mãrii, excursiile pe versanţii înzãpeziţi, fiindcã, se ştie, ouãle roşii au alt gust când te surprinde vreo avalanşã şi aşa mai departe. Cei dintre domniile voastre care aţi rãmas, cum se spune, la vatrã aţi avut de câştigat doar sub aspectul asigurãrii unui anumit coeficient de confort interior – ceva mai multã linişte, mai puţine griji, musafiri eventual selectaţi riguros, muzicã şi distracţie tot dupã gust etc.. Televiziunile au avut programe mai degrabã jenante, aşa cã au putut fi ignorate fãrã regrete deosebite. Şi cam asta a fost tot…
* De câteva zile, ne-am întors la ale noastre – la politicã mizerã, de doi lei şi-un sfert, la justiţie şchioapã (şi nu oarbã!), competiţii sportive în cârje, false eminenţe cenuşii (de tot cenuşii!!), alergãturi fãrã orizont şi încurcãturi cotidiene, provocate de beteşuguri varii. E mai bine aşa? Probabil, mãcar nu ne plictisim prea tare.
* Grija unora este cum se regrupeazã, sub ce…sceptru, Opoziţia. La liberali, pare sã fie o vânzolealã mai aparte, deoarece nemulţumirile împotriva lui Ludovic Orban s-au înmulţit, iar respectivul face jogging cu o javrã de câine prin parcurile bucureştene, într-un trening având culorile şi însemnele Naţionalei de fotbal. Noi ne-am convins mai demult, pe viu (ca sã zic aşa!) de ceea ce-i poate pielea acestui personaj. Dar, în afarã de un anumit soi de retoricã (gãunoasã, exztrem de gãunoasã!), împãratul, vorba aceea, e gol. În afarã de balalaicã (cobzã şi variante), la care zdrãngãne pe la chefurile (semi) clandestine pentru a impresiona asistenţa de un anume sex şi o anumitã vârstã, bãiatul ãsta se pricepe cel mult la esenţe. Tari. Dar, cum spuneam, acest nou şi tenace fan kovesist este cam pe fãraş şi, dacã nu-şi va pierde postul din fruntea „noului PNL”, îşi va pierde, în cele din urmã, partidul. Zvonistica în legãturã cu persoanele (personalitãţile, mã rog!) care i-ar putea lua locul (provinciali, mulţi provinciali, chiar dacã de treabã, plus, atenţie, cele douã dame, Turcan şi Gorghiu) sporeşte, exponenţial îngrijorãrile celor care se mai gândesc la prestigiul fostului partid al Brãtienilor.
* Se pare însã cã jocurile, prin bãtãtura Opoziţiei, sunt fãcute de Traian Bãsescu şi „negrişorii” sãi, eforturile lor concentrându-se în direcţia racolãrii unor plutoane de USR-işti în jurul bãsismului pur şi dur existent deja în aripa PDL-istã a „noului PNL” şi în deja existentul PMP, partidul lui Bãsescu, creat iniţial pentru Nuţica Udrea, dupã „episodul perdeluţa”.
* La PSD, madame V.V. Dãncilã se chinuie din toate forţele dumneaei, sã marcheze bile albe în îndeplinirea prevederilor programului de guvernare. Operaţiune nu numai foarte dificilã, dar sporind în dificultate din cauza… inocenţei, ca sã nu zic incompetenţei, multora dintre miniştri. Practic, cu douã sau trei excepţii, miniştrii cabinetului Dãncilã nu au intrat în conştiinţa publicã, aşa cum ar fi normal sã se întâmple dupã câteva luni de exerciţiu al guvernãrii. Pe aici, se vorbeşte din ce în ce mai insistent de o remaniere substanţialã. Poate cã ar fi indicat sã mai aştepte pânã se împlinesc şase luni de exerciţiu guvernamental şi vom avea parte, aşa cum ne-a obişnuit PSD, de un nou guvern, ceva mai bine pus pe picioare. Pentru cã, iatã, la un an şi jumãtate de la alegeri, tot bâjbâim pe legea salarizãrii unitare şi pe legea pensiilor. Care se modificã de la o lunã la alta.
* Marea F.C. Barcelona, pe care mulţi o şi vedeau câştigãtoare a Ligii Campionilor, a pãrãsit competiţia lamentabil, fiind învinsã, fãrã drept de apel, pe Stadio Olimpico, de A.S. Roma cu 3-0, dupã ce câştigase pe Câmp Nou cu 4-1! Cineva a descifrat strategiile de joc ale catalanilor, aşa cã se poate spune cã era tiki-taka şi-a cam trãit traiul. Mesi – ca şi cum n-ar fi fost pe teren, iar dacã Mesi nu merge, Barcelona e o echipã de pluton…
