* Coşmarul legat de procesul de validare (invalidare) a recentului referendum privind demiterea lui Traian Bãsescu pare sã nu se mai sfârşeascã. Credeam, în naivitatea mea, cã decizia Curţii Constituţionale a României de a amâna verdictul în aceastã chestiune pânã la 12 septembrie (dupã „rãzgândealã”, pânã la 31 august) va fi de naturã a linişti spiritele şi capetele mult prea înfierbântate ale combatanţilor. Aiurea! Totul s-a dovedit o jenantã manevrã a respectivului organism, pentru a câştiga timp în vederea gãsirii unei soluţii menite a-l salva pe Bãsescu de demitere, prin urmare de la dezastrul cel fãrã de întoarcere. De unde, iniţial, „curtenii” solicitaserã un soi de minirecensãmânt pentru reactualizarea listelor electorale, s-a ajuns la o suitã halucinantã de comunicate prin care aceiaşi „curteni”, la sugestia „Suspendatului din curticicã”, au încurcat în aşa manierã iţele afacerii încât, probabil, în cele din urmã, cu toate cele şapte milioane şi jumãtate de voturi favorabile demiterii sale, Bãsescu se va reîntoarce la Cotroceni. Evident, cu onoarea fãcutã ferfeniţã, dar se va re întoarce. Întrebarea e: a avut omul acesta onoare vreodatã? Cine mai stã sã reflecteze la aşa ceva? Se pare cã suntem cu toţii victimele unui blestem: nu vom scãpa de acest sinistru cetãţean prea curând, indiferent ce am face. Eu, unul, mi-am pierdut orice speranţã în acest sens. Mã voi pensiona, probabil voi şi muri, cu Bãsescu pe capul meu.
* Unii compatrioţi sunt şi mai naivi, considerând cã Bãsescu se va plictisi de acest scandal şi cã, sub presiunea celor şapte milioane şi jumãtate de voturi împotrivã-i, va demisiona. Sfântã naivitate! Bãsescu sã demisioneze? Fugiţi, fraţilor, de-aci! Pãi cu flacãra democraţiei cum rãmâne? Ce simbolisticã mai rãmâne din ea în mâinile unui om de rând? Omul de rând aţi vãzut de ce e în stare: o ia (flacãra, de!), ameninţã cã ţi-o bagã in the popow, dupã care ţi-o aruncã dispreţuitor în canal. Nu, nu în Canalul Dunãre-Marea Neagrã, acolo tot ar fi ceva, ci într-un canal colector de dejecţii din, sã zicem, Orşova.
* Râdem noi, râdem (şi nu-i deloc râsul nostru!), iar scroafa referendumului deja agonizeazã in the cotetz. Ceva necurat se întâmplã şi prin USL, confruntat, încã de la începutul acestei sãptãmâni, cu o suitã de demisii din Cabinetul pontist – Rus (eterna mârţoagã „troianã”), Victor Paul Dobre (un Trahanache în versiune vag revãzutã şi insesizabil adãugitã) şi încã vreo doi, dacã nu chiar trei. Niciunul dintre aceştia nu a reuşit sã arate ceva. Ca şi ceilalţi, de altfel, care, mergând pe aceastã logicã, nu ştim de ce încã nu demisioneazã şi ei. Iar Ponta, dupã ce a fost (şi s-a) fãcut de kko, chiar nu înţeleg ce mai aşteaptã. Sã le gãseascã locul potrivit în guvern catastrofelor Marga şi Corlãţean, campionii fiţelor rãsuflate şi ai inegalabilelor competenţe nedovedite vreodatã? Ei sunt oamenii cu care vreţi sã faceţi „o ţarã ca afarã”, bãi caraghioşilor? Cândva, PSD era considerat un rezervor de oameni competenţi, pe care îi mai împrumutau şi altora. Dupã cum au gestionat referendumul, împreunã cu „partenerii” liberali, nu prea îi vãd bine deloc la apropiatele alegeri. Şi, din pãcate, nu mai e nevoie de prea mulţi paşi greşiţi pentru a pierde tot câştigul electoral de la locale.
* Dar cea mai bulversantã declaraţie aparţine lui Victor Ponta, care, deşi cu scroafa referendumului în cocinã, vorbea senin de reconciliere! Asta, în timp ce Bãsescu suduie la ei, zi de zi,de dicolo de gardul curticicãi. Vã spun eu: ãştia – şi unii, şi alţii – sunt înţeleşi, din nou, sã tragã o ţeapã istoricã poporului care a crezut în ei! Huoo! La oase, hahalerelor!
