* Congresul extraordinar al PSD a fost, într-adevãr, unul cu final cunoscut, aşa cum au formulat mulţi observatori versaţi ai fenomenului politic. Sau, dacã vreţi, cu final aşteptat. Aşteptat, de cine trebuie. Sau de cine vreţi dumneavoastrã, stimaţi cititori. Din moment ce tot mai multe voci (cunoscute!) din partid începuserã sã ridice capul (din pãmânt!) şi vocea contra iubitului conducãtor, era normal sã se întâmple ce s-a întâmplat. Adicã sã se organizeze un congres extraordinar, în care sã fie scoase la… concurs funcţiile executive sau nu, din linia a doua, de funcţia supremã din partid – ordin sã nu se atingã nimeni! Democraţie de partid ca la Cucuieţi, Fleştenoage sau Spurcaţi, ce mama mãmicuţei ei de treabã!
* În fine, nu vrem sã ne amestecãm în treburile interne ale partidelor, cu sugestii sau, Doamne fereşte, indicaţii de strategie managerialã. Dacã partidului cu pricina îi este bine cu mãsuri din astea, sã-i fie de bine şi în continuare. Noi altceva am dori sã subliniem. Anume cã, preocupaţi doar de a-şi demonstra lor înşile cã au anticipat corect finalitatea congresului, mai toţi comentatorii au pierdut din vedere elementele de program de guvernare existente în cuvântãrile premierului V.V. Dãncilã şi Liviu Dragnea. Bun, am înţeles, toate au fost trecute în seama angajamentelor cuprinse în programul de guvernare iniţial, cel atât de criticat de toatã lumea. Inclusiv de unii care beneficiazã de pe urma acestuia. Dar asta e cu recunoştinţa la români. Mã rog, vom vedea care vor fi efectele mãsurilor adãugite programului de guvernare în lunile urmãtoare, când membrii noii distribuţii din fruntea PSD se vor pune, nu-i aşa, serios pe treabã ca sã arate de ce sunt în stare, în comparaţie cu antecesorii în funcţii.
* Vãd însã cã punctul de maxim interes al Congresului – Doamne, iartã-ne! - extraordinar al PSD a fost prietena (logodnica, amanta…) lui Liviu Dragnea! O duduie mai tânãrã cu vreo 30 de ani decât şeful PSD. Aşa, şi?!. Facem pe democraţii intransigenţi promovând ideea neamestecului vieţii personale cu prestaţia liderilor politici, dar ne erijãm în judecãtori ai deciziilor acestora vizând exclusiv viaţa lor privatã? Pãi, dragii moşului, cine judecã pe cine? Câţi lideri politici postdecembrişti nu au divorţat, nu s-au recãsãtorit sau re-re-cãsãtorit? Nu devenise cumva o modã lucrul ãsta, cu care, practic, toatã lumea se obişnuise? Nu eram cu toţii conştienţi cã mentalitatea lui Stãnicã Raţiu, personajul cãlinescian din „Enigma Otiliei”, va face prozeliţi? Cine mai face pe naivul crezând cã politicianul român va mai gãsi timp pentru puterea exemplului, de a face adicã pe pedagogul şi pe reperul moralist al naţiunii? Cine se erijeazã, apoi, de pe margine, în reper al moralitãţii, ca sã-i punã pe ãştia cu neveste sau logodnice tinere la zid? Ei, cine o poate face, fãrã un minim sentiment de jenã, atâta vreme cât fenomenul este curent, ba încã la nivel mult mai înalt (vezi actualul prezident al Statelor Unite, dar nu numai!)? Ei, cu asemenea exhibiţii fariseice, ipocrite, noi nu ne împãcãm. Prin urmare, sã ridice piatra şi sã loveascã acela care se ştie fãrã pãcat! Ceva zgomote la galerie?!
* Personal, îmi pare rãu cã Ecaterina Andronescu a fost trecutã, oarecum, pe linie moartã în PSD. Din mai multe motive, chiar dacã şi dumneaei a fãcut greşeli, nu neapãrat strategice. Da, dar doamnei Andronescu, prestigios cadru didactic universitar, nu prea-i place sã gândeascã, mã rog, cu capul altuia, fie el şi „el lider maximo”, cât ar fi dumneaei de soldat disciplinat al partidului… Iar dacã era vorba de funcţia de preşedinte executiv al PSD, fireşte cã miza alegerii a crescut. Şi atunci, soluţia a fost gãsitã tot în ograda teleormãneanã a PSD. Ce dacã doamna V.V. Dãncilã este, la ora actualã, aproape excedatã de atribuţii?! Las’ cã merge şi aşa!
* Las’ cã merge şi aşa! – şi-o fi zis, probabil, şi Liviu Dragnea, care, spre a închide gura cârtitorilor, a ieşit la tribuna congresului şi, fiindcã funcţia sa nu fusese scoasã la mezat, a întrebat sala dacã îl mai vrea preşedinte al partidului. Bãieţii şi fetele adunaţi în Sala Palatului, ce sã zicã? Daaaa!! Aşa ceva?!?! Nici la organizaţiile de cartier sau de cãtun nu se practicã!. Dar, în sfârşit! Cine crede cã astfel de practici (în virtutea cãrora, de altfel, alţi candidaţi la funcţii, precum Ecaterina Andronescu sau Nicu Bãnicioiu, nu au putut sã se adreseze cu mesaje congresului), sunt acceptate fãrã murmur de membrii de rând ai partidului se înşealã. Cu numai o zi înainte de congres, m-am întâlnit cu un membru vechi al PSD, care nu numai cã nu pãrea foarte optimist la nivelul aşteptãrilor de la acest congres, dar era profund sceptic cã se va schimba esenţialmente ceva. Mai mult decât atât, bãrbatul de care am amintit considera vinovat de deprecierea atmosferei şi a practicilor din partid pe „ãl de sus”, pe Livache Dragnea, dacã nu aţi priceput. Noi ce sã zicem?!… Bibicul
Post scritum: Câteva toponime amintite în text – Fleştenoage, Spurcaţi – nu sunt inventate de autor, ci sunt denumirile vechi ale unor mici localitãţi din imediata vecinãtate a oraşului Piatra Olt (jud. Olt), Este vorba de satul Bistriţa Nouã (Fleştenoage) şi de cãtunul Oltişoru (Spurcaţi)…
