În vara asta se poartã alba-neagra politicã
La ora aceasta, cu puţin înainte de referendumul din 29 iulie, se joacã soarta preşedintelui suspendat Traian Bãsescu dar şi a preşedintelui interimar Crin Antonescu (doar a zis cã se retrage din politicã dacã “trece’’ Traian Bãsescu de furcile caudine ale poporului elector), aşa cum se joacã soarta PDL şi a USL, soarta lui Victor Ponta şi soarta imaginii ţãrii noastre în ochii unei Europe vlãguite, dar devenitã brusc vigilentã la mişcãrile nedemocratice din şolduri ale junei şi fragilei noastre democraţii. Dupã turul de forţã şi nervi al alegerilor locale, cu o campanie zbuciumatã, momentul 29 iulie şi toate certurile preliminare din aceastã perioadã nu fac decât sã oboseascã şi mai mult un electorat deja sãtul pânã-n prãsãle de politicã şi politicieni, de sloganuri, declaraţii şi certuri, de tot circul şi nevroza în care politica a aruncat aceastã ţarã. În vara asta se poartã alba-neagra politicã, la greu.
O Româine blocatã în ceaţa politicianistã
La ora aceasta nu doar cã instituţiile statului sunt blocate, şi nu doar cã leul se prãbuşeşte ca un pisoi leşinat în faţa orgoliosului euro în vreme ce economia se sufocã lent în faşele confuziilor guvernamentale şi politice, incapabilã sã se redreseze dupã o jumãtate de an în care am schimbat guverne şi am mâncat doar salamul cu soia al politicianismului fãrã scrupule. Starea de spirit a populaţiei e departe de a fi una optimistã şi nu e de mirare dacã la acest referendum total neprevãzut mai nimeni nu va veni sã-şi exprime prin vot vreo opţiune. Sigur, vor veni cei care simt de datoria lor sã-l apere pe Traian Bãsescu. Cei care vãd în dumnealui cãpitanul navei şubrede pe care ne aflãm, singurul apt sã ne conducã prin furtuni. Cei care vãd în Traian Bãsescu micul Napoleon al unei ţãri sfâşiate de crizã, de neajunsuri, corupţie şi stagnare. Aşa cum vor veni şi cei care simt de datoria lor sã-l dea jos din cuibuşorul de la Cotroceni. Cei care s-au sãturat de surâsul blond şi galeş din umbra cãpitanului de vas. Cei care nu mai suportã hãhãiturile, miştourile şi conflictualitatea pe care a generat-o în viaţa politicã. Cei care îl vãd pe Traian Bãsescu protejându-l patern pe Emil Boc şi toate guvernele lui. Cei care nu-l mai suportã ca preşedinte jucãtor, preşedinte de Golden Blitz şi prim-ministru totodatã.
Un referendum pe muchii de cuţite
Şi tabãra DA şi tabãra NU au electoratul lor dur şi stabil. Dar e puţin probabil ca, luaţi împreunã, la final, sã dea 9 milioane şi ceva, astfel încât referendumul sã fie valid. Nu e vorba neapãrat de cãldurã, de concedii, cât mai ales de obosealã, de lipsa de chef civic a populaţiei, o lipsã de chef absolut justificatã. Politicienii au întins prea mult coarda – asta e tot. Ponta şi Antonescu au apãsat neinspirat pedala de acceleraţie într-un moment ales prost, când toatã lumea aştepta mãsuri guvernamentale, de protecţie socialã, de revigorare economicã, şi nicidecum deschiderea unui nou front politic. Cu ce ne ajutã pe noi cã picã sau nu picã Traian Bãsescu? Izolat la Cotroceni, Traian Bãsescu ar fi devenit un preşedinte decorativ aşteptând finalul mandatului. Aşa, împãrţind ţara în douã tabere, liderii USL nu au reuşit nimic – nici sã-l anuleze politic pe Traian Bãsescu, nici sã convingã pe cineva cã interesul lor e unul pentru ţarã, direct şi clar.
În varianta în care mulţi vor vota împotriva lui Traian Bãsescu, punând ştampila pe DA, dar referendumul e invalidat prin neatingerea pragului electoral, vom avea un preşedinte reîntors la Cotroceni, umilit, dar care rãmâne în joc, fie cã vrem, fie cã nu vrem. În plus, dacã se ţine de cuvânt, Crin Antonescu plecând de la Cotroceni pleacã şi din politicã, aşa cã soarta USL devine incertã. Victor Ponta va rãmâne premier, cât va rãmâne. Probabil pânã dupã alegerile parlamentare din toamnã. Situaţia politicã e confuzã şi incertã.
Şi nici din unghiul PDL nu se vãd mai bine lucrurile. Chiar dacã revine Traian Bãsescu la Cotroceni, asta nu aduce cu sine o revigorare a partidului condus de Vasile Blaga. E greu de şters ştampila pusã de Boc-Udrea-Anastase. Alianţele posibile pentru PDL sunt reduse ca posibilitãţi dacã la parlamentare nu vor obţine un scor bun. Şi cum sã-l obţinã dacã au pierdut localele şi sprijinul populaţiei? Timpul e prea redus pentru ca PDL sã-şi revinã, în pofida greşelilor tactice ale USL. PDL nu are oameni, nu are soluţii, nu are mesaj. Se agaţã şi acum de Traian Bãsescu, ca un plod de fusta mamei. Sunt încã bulversaţi de pierderea puterii şi alegerile parlamentare îi vor prinde în aceastã stare. Abia peste un an e posibil sã se revigoreze, dacã existã un fond grav de dezamãgire faţã de USL, şi sã rãstoarne lucrurile, cu sau fãrã ajutorul lui Traian Bãsescu. Una peste alta situaţia internã rãmâne confuzã, tulbure, fãrã ieşire. Momentul 29 iulie poate clarifica lucrurile doar dacã se trece pragul electoral şi una sau alta dintre tabere puncteazã decisiv. Pentru Traian Bãsescu şansele sã obţinã 50% plus unu din sufragii sunt minime.
Nu mai e acelaşi Traian Bãsescu din 2009. E un personaj politic uzat, neinspirat, obosit ca imagine, lipsit de chef. Un preşedinte vorbind prea mult de justiţie, de Europa, şi mai deloc pe limba poporului. Un personaj care nu prea mai convinge pe nimeni. Dar care e scos la rampã, acum, reinventat, repus în rol, tocmai de decizia pripitã a adversarilor de a-l suspenda. Nu va scoate 50% plus unu dar va scoate ceva. Probabil nu atât de mult pe cât sperã. Riscul, spuneam, e sã se reîntoarcã la Cotroceni. Evident cã o va face, dacã o va face, în cazul unui vot negativ majoritar, cu coada între picioare. Pânã la urmã, şi unii şi alţii vor pierde. Acesta e riscul major. Va pierde şi USL, în caz cã nu vin oamenii sã voteze la baremurile propice validãrii referendumului. Va pierde USL, chiar dacã va câştiga moral, pentru cã Traian Bãsescu va redeveni preşedinte. Dar va pierde şi Traian Bãsescu, pentru cã va înţelege cã doar forma propice a legii i-a înlesnit întoarcerea, şi nu acordul popular. Întors la popor, întors la Cotroceni, dar cu o legitimitate cel puţin discutabilã.
Dacã la vot vin 6 milioane de cetãţeni şi 4 pun ştampila pe DA, da – vrem suspendarea preşedintelui, Traian Bãsescu redevine preşedinte. Dar el va fi preşedintele doar a celor 2 milioane care l-au votat, nu şi a celorlalţi. USL va spune cã a vrut sã-i demonstreze lui Traian Bãsescu ilegitimitatea.
Şi se va resemna cu Traian Bãsescu repus în rol la Cotroceni. Un rãzboi din care, paradoxal, toţi vom pierde şi vom câştiga ceva. Rãmâne de vãzut ce şi cu ce preţ.
Singuri acasã cu Traian Bãsescu
În plan strict judeţean e limpede cã referendumul din 29 iulie va fi şi un rãzboi al orgoliilor politice dintre liderii judeţeni. PDL Mehedinţi va face tot posibilul sã dejoace planurile USL. Dar având o plajã de primari redusã, lipsit de pârghii în administraţia judeţului, Mihai Stãnişoarã se va baza pe nucleul dur al partidului – vechii combatanţi democrat-liberali care i-au rãmas alãturi şi cu care se pregãteşte de parlamentare şi de un exerciţiu de opoziţie imprevizibil de lung. Aşa cum se va baza, evident, pe neparticiparea oamenilor la vot şi invalidarea referendumului în Mehedinţi. Deşi aici e cu dus-întors, e dilematic. Dacã PDL “scoate’’ puţine voturi pentru (NU) Traian Bãsescu iarãşi nu e bine pentru democrat-liberalii mehedinţeni. Vor ieşi şifonaţi ca imagine. Aşa cã e posibil ca şi democrat-liberalii sã se agite, sã lupte, nu doar sã mizeze pe noncombatul electoral şi, la final, sã raporteze o mare victorie prin absenţã, ceea ce nu ar fi deloc onorabil.
Sã ne amintim cã la alegerile prezidenţiale din 2009 în judeţul nostru Traian Bãsescu a pierdut, deşi PDL se afla din plin la putere. Avea toate pârghiile puterii: de la prefectul Ion Mâţu la viceprimarul Mircea Grosu, de la Doiniţa Chircu la Marius Bãlu care, în parantezã fie spus, şi-au dat mãsura alonjei de politicieni la locale. În Severin PDL a pierdut copios. Şi-n 2009 Traian Bãsescu încã nu ieşise la tv sã anunţe tãieri salariale şi disponibilizãri, pe acel ton rece care acum se întoarce împotriva lui. Aşa cã misiunea PDL de a convinge severinenii cã Traian Bãsescu mai meritã va fi nu anevoioasã, ci foarte anevoioasã. Prea multe argumente nu au astfel încât sã ne convingã cã primul marinar al ţãrii e soluţia cea mai bunã pentru Cotroceni. Bazinul electoral severinean, la referendum, în ciuda suportului mediatic deţinut, va fi o provocare dificilã pentru liderul PDL. Şi nu e singura, dupã eşecul proiectului politic numit MNMH la alegerile locale. Iatã cã şi un aliat precum Eugen Nicolicea a preferat sã batã palma, la tribunal, taman cu PSD, într-o Alianţã de Centru Stânga, temã de care se discutã prea puţin sau mai deloc. O temã delicatã şi pentru Mihai Stãnişoarã care se vede rãmas singur acasã (partea a treia, dar nu ultima) cu Traian Bãsescu.
E o temã delicatã şi pentru liderul social-democraţilor mehedinţeni, Adrian Duicu, care se va trezi – surprize, surprize – la aceiaşi masã cu Eugen Nicolicea pe care l-a debarcat de la şefia PSD cu ani în urmã.
Pentru liderul social-democraţilor mehedinţeni, şi copreşedinte al USL Mehedinţi alãturi de liberalul Liviu Mazilu, momentul 29 iulie e şi el problematic. Miza votului e uriaşã şi Adrian Duicu e conştient de acest lucru. Nu-şi poate permite sã piardã în faţa lui Mihai Stãnişoarã pe cartea Traian Bãsescu. Pânã acum Adrian Duicu şi-a impus cu fermitate voinţa politicã: a destructurat toate feudele PDL, şi a obţinut aproape toate pârghiile puterii, alãturi de Liviu Mazilu şi de Marius Screciu. Capitalul de autoritate al lui Adrian Duicu a crescut rapid şi fãrã şovãire din momentul 10 iunie.
Sã vedem însã cum se va descurca pe 29 iulie şi la alegerile parlamentare. Presiunea temelor politice (referendumul, parlamen-tarele) nu-i va da pace anul acesta şi va trebui sã croşeteze între marile provocari ale administrãrii problemelor judeţului în calitate de preşedinte al Consiliului judeţean şi marile provocãri electorale, ca şi copreşedinte al USL. O USL care, în loc sã respire uşuratã dupã locale, se vede nevoitã din nou sã iasã la rampã, sã convingã, sã suporte criticile PDL şi ale societãţii civile, ba chiar şi ale Europei. Plus emoţiile eventualei ieşiri din politicã a lui Crin Antonescu. Fãrã Crin Antonescu soarta USL devine discutabilã în perspectiva alegerilor parlamentare şi mai ales prezidenţiale. Din sertare, din culise, din mânecã USL va trebui sã scoatã un alt Crin Antonescu, ceea ce nu e uşor. Poate pe Cãlin Popescu Tãriceanu, alt “amic’’ de al lui Traian Bãsescu. Vom trãi şi vom vedea.
