Pânã de curând, Traian Bãsescu fãcea figura unui fel de ciumat al Europei. Cel puţin asta rezultã din felul ostentativ în care îl evitau liderii europeni cu ocazia marilor reuniuni politice organizate la nivel continental. Vi-l amintiţi? Bãsescu, dând ocol, cu mâinile la spate grupurilor de politicieni, care nu-l bãgau în seamã; Bãsescu, cãutându-şi, fãrã succes, un loc cât mai vizibil pentru fotografia finalã de grup (sau de familie, cum vreţi); Bãsescu, sictirit la scenã deschisã de vreun Sarkozy sau de vreun Berlusconi, Bãsescu, confundat, adesea, cu Ceauşescu şi aşa mai departe. Imaginile cu Bãsescu pe post de (nu am cum ocoli termenul) paria de la reuniunile la vârf ale Uniunii Europene au fãcut, cum se spune, turul televiziunilor româneşti, sãptãmâni, luni de zile şi sunt încã proaspete în memoria tuturor. Dar, ce minune! A fost de ajuns ca Parlamentul României sã-l suspende din funcţie, obligându-l, prin procedura referendumului, sã se întoarcã, nu-i aşa, la popor, ca sã afle dacã acest popor îl mai vrea sau nu ca preşedinte, pentru ca Traian Bãsescu sã devinã, brusc, centrul de interes al continentului european, obiectul tuturor preocupãrilor şi îngrijorãrilor lumii… civilizate. O lume care, în alte condiţii, nu numai cã nu ar da doi bani pe noi, românii, dar ne-ar şi excomunica, nu înainte de a ne obliga la un stagiu de ţintuire la stâlpul infamiei. O lume care vede în procedura de suspendare a lui Traian Bãsescu un atac la democraţie, la Constituţie, la instituţiile statului de drept şi alte asemenea grozãvii, numai bune de speriat triburile de papuaşi aflate în stadiu incipient de organizare statalã. Cum adicã, democraţia, statul de drept, Constituţia sunt întruchipate de Traian Bãsescu? Cum adicã, statele europene nu au prevãzutã în Constituţie o prevedere care sã vizeze suspendarea preşedintelui? Nu cumva ne facem mai catolici decât Papa? Nu cumva a început sã dea pe-afarã din noi ipocrizia mai ceva ca pãsatul din tuciul de mãmãligã? De când Traian Bãsescu, ca persoanã, a devenit un bastion al democraţiei de care nu trebuie sã te atingi, întrucât, fiind foarte sensibil, democraţia s-ar ofili? Aici, am putea avea câteva rãspunsuri, mãcar douã, dacã nu mai multe. Unul dintre ele ar fi legat de deposedarea României de câteva atribute de suveranitate naţionalã. Asupra acestui aspect am mai vorbit, de-a lungul timpului. Mai exact, atâta vreme cât cea mai mare parte a conaţionalilor noştri a mai ţinut sã se exprime asupra lui, accentuând cu privire la dominantele sale abuzive în plan strict constituţional. Acum, pentru cã acest trend pare a fi demodat în climatul politic european, ni se mai diminueazã şi nouã „curajul civic”. Prin urmare, mai punem puţinã surdinã. Şi ne întrebãm, de pildã, dacã nu cumva o explicaţie a neobişnuitului interes european pentru soarta democraţiei din România poate fi aflatã în zonele mai puţin vizibile ale politicii externe româneşti, pe care trecuta guvernare pedelistã încearcã sã le acopere. Adicã, în acele aspecte în care ei şi-au fãcut, pur şi simplu, mendrele, practicând acel sistem de relaţii ce are unica virtute de a contorsiona realitatea într-o manierã capabilã sã-i înduioşeze chiar şi pe cei mai înverşunaţi contraopinenţi. Sã fie Traian Bãsescu debitor la cine ştie ce organisme europene, mai mult sau mai puţin licite? Tot ce e posibil, dacã o asemenea reacţie au stârnit evenimentele de la Bucureşti. Pe de altã parte, nu putem sã nu ne reamintim cã Traian Bãsescu a fost asemuit cu Nicolae Ceauşescu. O comparaţie mai mult decât forţatã, ştiut fiind cã fostul preşedinte al României nu suporta imixtiuni în politica internã a ţãrii sale. Şi nu numai din acest punct de vedere. Cine pune semnul egalitãţii între Ceauşescu şi Bãsescu este, cel puţin, lipsit de umor, dacã nu de realism. Primul era un preşedinte cu vânã, primit cu toate onorurile oriunde pe Mapamond. Cel de-al doilea e o biatã caricaturã, care continuã sã creadã cã şmecheria ieftinã şi, cum sã-i zic, şmenozeala, sunt armele asiguratoare a succesului politic. De aici, şi diferenţa de percepţie de la care am pornit aceste rânduri.
