* Noi nu ştim dacã Bãsescu a sunat-o sau nu pe Angela Merkel, dar, dacã aceast lucru s-a întâmplat, el nu relevã decât latura tenebroasã a actualului preşedinte suspendat al României, Traian Bãsescu, care se vede nevoit sã recurgã la astfel de mijloace pentru simplul fapt cã nu mai are parte de susţinere internã. Ca pe vremuri, la Poartã. Pe de altã parte, e de mirare de unde vine interesul madamei Merkel (ca şi al Europei) pentru soarta lui Traian Bãsescu şi a României, de unde, pânã acum, Traian Bãsescu, la fel ca şi România, ieşeau din sfera de prioritãţi a organismelor europene. Pentru aşa ceva nu e nevoie de argumente. Rãspunsul, prieteni, este nu „vânare de vânt”, ci Monica Macovei şi trupa ei de intelectualoţi ascunşi sub firma Institutului Cultural Român. Nenorociţii ãştia, care nu au nimic sfânt în ei, otrãvesc atmosfera din jurul României, numai şi numai pentru a-şi şti la adãpost protectorul. Pe amiralul fãrã flotã, adicã, omul care o sã aibã o mare problemã când o sã vrea sã se suie pe puntea unui vapor românesc. Nu de altceva, dar nu va avea la dispoziţie oferte. Prietenii, partenerii şi, nu în ultimul rând, Adrian Nãstase, ştiu de ce.
* Bacalaureatul, o catastrofã. Cauze, ca totdeauna, multiple. Discuţii, ca totdeauna, sterile. Sigur, veţi spune, e o cauzã naţionalã. Da, aşa e. Problema e alta. Anume, cã interesul acestui examen, esenţial pentru orice tânãr, a cãzut pe aspecte strict exterioare (camere de filmat, etc.). Va trece mult pânã când bacalaureatul îşi va recâştiga prestigiul pierdut…
* A început şi „jihadul” din zona instituţiilor deconcentrate ale judeţului Mehedinţi. La Serviciul Judeţean de Ambulanţã, a fost numitã o „poznã a firii”, preocupatã, pare-mi-se, doar de a pune o cratimã între rât şi himen, iar la Inspectoratul Şcolar, un veritabil profesionist, Emil Miricã, a fost, cu tot ceea ce i s-ar putea imputa, înlocuit cu un fost subaltern. În schimb, ne bucurãm sincer pentru numirea la direcţia Casei Corpului Didactic a unei dudui care, dupã toate aparenţele, a întrunit consensul politic în privinţa „competenţei şi profesionalismului” şi care nici nu a votat, dupã cum ne asigurã o televiziune localã, în Consiliul Municipal, cu adversarul politic. Bravo! Cel mai mult ne-au convins de acest adevãr mulţumirile respectivei adresate organizaţiei PSD, care i-a observat şi apreciat „calitãţile”, spre deosebire de cea a PDL, care nu a prea gãsit timp pentru aşa ceva. Noi ce sã zicem? Dealu-i deal şi valea-i vale…
* La rând, vin şi alte dovezi de preţuire a trãdãrii. Vom fi alãturi, desigur, la imensa bucurie colectivã…
