Noul Guvern are toate şansele sã reuşeascã. Mai ales cu Olguţa acolo şi cu Liviu Dracnea. Se poate face o comparaţie între Guvernul Mihai Pedose şi Liviu Grindeanu? Deşi cred cã orice premier care vine din partea PSD ar trebui sã se numeascã Liviu Dragnea şi atât. Poporul român nu a mai avut de multã vreme un domn aşa de fanariot, ca Liviu Dracnea. Un fel de Vlad Dracul pe dos. De fapt, Liviu Dracnea joacã mai mult rolul Porţii, unde domnii îşi procurã Domnia sau de unde îşi obţin dezlegarea pentru ocuparea tronului.
Pe la Înalta Poartã a trecut şi Sorin Grindeanu, pe la aceeaşi Poartã Înaltã a trecut şi Mihai Tudose. Toţi au luat luminã şi fler de la Liviu Dracnea şi au sorbit din cupa cu înţelepciune a acestuia. Dracnea a strâns în jurul sãu toţi ghioceii din partid şi a suflat peste ei suflare de viaţã. Dracnea le-a dat viaţã, Dracnea le-o va lua. Toţi sunt conştienţi cine le este Stãpânul, Alfa şi Omega în PSD şi peste ţarã şi peste râu şi ram şi peste toate vãzutele şi nevãzutele, fãcutele şi nefãcutele.
Unii ar spune cã Liviu Dracnea e cel mai mare rãu care i se putea întâmpla României în ultimii ani. De fiecare datã s-a spus aşa: Iliescu, Nãstase, unii au spus Bãsescu şi alţii. De fiecare datã am comparat rãul mai mare şi rãul cel mic. Pânã la urmã rãul este rãu, din orice unghi l-ai aborda. E ca şi cum ai spune, dupã ce ai cãzut în haznaua plinã cu rahat cã partea cea bunã sau rãul cel mai mic este cã totuşi eşti îmbrãcat frumos. Putoarea rãmâne, indiferent de unghiul din care ai aborda problema sau personajul picat în rahat. Aşa este şi cu PSD şi cu Liviu Dracnea în frunte. Social-democraţii au fãcut ce au fãcut şi şi-au dat cu tesla în testicule, în momentul în care l-au pus pe Liviu şef. L-au preluat de la PDL, de la Teleorman şi s-au pricopsit cu ditamai Alfa şi Omega pe la partid şi în fruntea ţãrii.
Omul a scuipat în palme şi s-a pus pe treabã la PSD. E adevãrat cã o parte a flegmei a ajuns şi în creştetul unor lideri social-democraţi, dar aceştia au înghiţit în sec şi au aşteptat dupã zile mai bune. Alţii nu au mai avut rãbdare şi au pãţit ce a pãţit Grindeanu, ãla de la Iaşi şi Ponta. Frica a pus stãpânire pe PSD. Este un partid guvernat prin fricã şi nu prin democraţie internã şi pluralitate de opinii.
În PSD se trãieşte cu teama cãlãului, a securii, a execuţiei în public. Mai este şi varianta ca execuţiile sã fie pur formale, iar victima sã fie rãsplãtitã ulterior cu un post gras, pe bani publici, condiţia fiind sã îşi asculte pe deplin şeful de partid. Dracnea a dat, Dracnea a luat. Dracnea e un fel de „Moise” în PSD. Lui Dracnea i-au fost înmânate tãbliţele cu programul de guvernare într-o tufã, pe muntele de la partid. Doar Dracnea deţine chivotul legãmântului cu partidul.
Pesediştii şi-au construit un partid în care relaţiile sunt construite pe o filosofie de ev mediu timpuriu: vasalitatea faţã de liderul absolut, faţã de boier, faţã de cel cu paralele. Cel care nu se supune este lãsat fãrã cap. Cine ajunge sã intre în graţiile lui Dracnea ştie cã nu are decât douã variante: fie i se supune, fie devine rebel. Mai e varianta revoluţionarilor ghiocei care tac şi aşteaptã cu speranţa cã lui Dracnea i se va înfunda într-o zi şi atunci va putea debuta revoluţia în PSD. Cine i se supune lui Dracnea ştie cã a încheiat pactul cu Diavolul. Sufletul sãu e în cutiuţa lui Dracnea. Ştie cã oricând va fi sacrificat, dacã aşa va cere stãpânul. PSD s-a întors într-o erã neagrã. Se vorbea de un partid modern, modernizat, dar PSD s-a întors la un socialism negru, de tip taliban.
Nu mai are rost sã comparãm Guvernul Mihai Pedose şi Liviu Grindeanu. Este acelaşi lut stropit cu viaţã şi chintesenţã de Liviu Dracnea. Nu conteazã rezultatele, ci formalismul. Dracnea îşi arã terenul pentru a se instala conducãtor absolut peste ţarã. Ce foloseşte acum sunt doar rebuturi de guverne, pentru a pregãti terenul pentru guvernul sãu strãlucitor. Pânã la urmã, nici nu trebuie sã vinã cu propuneri decente pentru a nu fi nimeni în stare sã îl depãşeascã.
Dracnea ştie cã nu va rãmâne în istorie, dacã nu va prinde mãcar douã minute premier sau şef de stat. De asta îşi tot slugãreşte supuşii. Nu se va lãsa pânã când nu i se va face pohta. Numai cã pohta lui nu e pohta ţãrii. Ţara a trãit prea mult în trecut, iar Dracnea vine de undeva, din Evul Mediu.
