* Dupã toatã tevatura cu moţiunea de cenzurã antipesedistã a celor de la… PSD, dupã toate zbaterile şi toate fustele-n cap amestecate cu cenuşã de furnale pãrãsite, iatã cã „pasãrea mãiastrã” care poartã de grijã marelui partid în loc de un ou aurit a fãcut o… mãrgicã: noul premier (desemnat) al României, Mihai Tudose!!!!. Cin’ sã fie ãsta, cin’ sã fie? – se întreba curioasã obşteasca adunare. Asta, doar pânã când bãieţii stãpâni peste… bazele de date din ţãrişoara asta au dat drumul la un set elementar de date biografice şi profesionale şi la unul foarte consistent de instantanee fotografice. Moment în care toatã suflarea româneascã s-a lãmurit. Omul - Tudose ãsta, de! – are o cãutãturã cu totul specialã şi toatã lumea de bunã credinţã, nu-i aşa, ţinea sã ne atragã atenţia cã nu trebuie sã ne luãm dupã cum aratã omul. Bine, dar nici dupã capacitatea sa… cilindricã? Sau dupã genialitatea tezei lui de doctorat? Şi nici dupã teribilele sale „performanţe” din guvernãrile anterioare, cu deosebire din guvernarea Grindeanu, în care, dupã evaluarea lui Vâlcov, dumnealui a fost, pardon de expresiune, coada cozilor, fãrã nici o realizare mai de Doamne-ajutã. Cum ar zice cineva, am scãpat de dracul (deşi Sorinel Grindeanu fãcea, mai degrabã, figurã de îngeraş!) şi am dat peste tac’ su!.
* Toate astea, lãsând la o parte faptul cã, din câte se pare, cel puţin douã treimi din Cabinetul Grindeanu se vor regãsi în cabinetul Tudose. Şi atunci, stai şi te întrebi – ce mai chichirez gâlceava? Chichirezul e – lucru tot mai limpede pentru întreaga societate româneascã – acela cã structurile statului… democratic român au încãput, cine ştie pentru câtã vreme, în nişte tipare securistoide – blestem de care, cum se vede, nu vom scãpa prea curând. Chiar dacã un Coldea a fost „zburat”, chiar dacã madame L. C. Kovesi pare sã urmeze acelaşi traseu. Se pare, însã, cã ei lasã la butoane urmaşi de nãdejde…
* Vreau sã nu mã gândesc (deocamdatã!) la „driblingurile” asupra cãrora insistã Liviu Dragnea. Nu de altceva, dar ele ascund nişte manopere personale nu tocmai curate, care pretind o analizã mai atentã. A devenit însã limpede cã, prin toate aceste manevre, el încearcã sã-şi apropie momentul mult visat, când ar putea deveni primul – ministru al României. Nu ştiu dacã şi când se va întâmpla asta, dar, în sfârşit, omul este dator sã-şi încerce norocul. Dupã cum îşi stabileşte nominalizãrile de premieri, e posibil ca nu atât sã aibã o mânã proastã în alegerea acestora, cât sã caute cu tot dinadinsul sã compromitã cât mai mulţi candidaţi la funcţia de premier, ca, într-un final, sã aparã dumnealui, il salvatore della patria. Cu asemenea manevre ne-a obişnuit, doar, din plin politichia româneascã din ultimul sfert de veac şi ceva.
* Ciudatã (şi,totuşi, nu prea!) este şi graba cu care Dulapul Sãsesc a fost de acord sã-l nominalizeze pe acest Tudose ca premier al României. Asta, dacã e sã comparãm ce s-a întâmplat acum cu ceea ce s-a întâmplat astã iarnã, când cotroceanul s-a jucat cu nervii unui întreg popor refuzând sau amânând nominalizarea premierului, sperând într-o iluzorie rãsturnare de situaţie a rezultatului alegerilor din 11 decembrie 2016. Ce sã fi fost în capul sasului „elocvent ca un Trabant”, cum îl numea un tânãr jurnalist? Evident, tot nişte calcule… deştepte, care sã-i aducã ’mnealui ceva foloase electorale. Fiindcã i se pare cã-i mort de pe acum dacã nu va câştiga prezidenţialele din 2019. Pãi, cum nu?! Casele obţinute, chipurile, din meditaţii a început sã le piardã, standardele coanei Carmencita au crescut considerabil, ca sã nu mai vorbim de nevoia imperioasã de turism internaţional a cuplului, şi ea în creştere. Şi atunci, cum sã nu se dovedeascã el receptiv la solicitãrile, sigur interesate, ale adversarului politic?! Mai ales dacã aceste solicitãri vin, în mod absolut neaşteptat, în întâmpinarea orizontului sãu de aşteptãri?! Şi apoi, sã nu pierdem din vedere cã nenea Klausel, în cei aproape trei ani de cotrocealã, şi-a mai pierdut din reflexele de Don Quijote politic, cu care i-a ameţit pe mulţi mameluci la vremea respectivã, devenind mult, mult mai pragmatic. În ceea ce ne priveşte, noi ne dorim ca anul 2018, anul în care vom sãrbãtori Centenarul României Mari, sã nu ne mai gãseascã la Cotroceni cu acest cetãţean bizar şi, dupã câte se pare, complet strãin de adevãratele interese ale neamului românesc.
* Scandal fãrã precedent, cu un preot ortodox implicat într-un caz jenant de pedofilie. Cu atât mai jenant, cu cât respectivul purtãtor de sutanã se bucurã şi de notorietate, ca solist de muzicã folcloricã. Numele lui – Cristian Pomohaci. Dosarul acestuia este în plinã cercetare, iar împricinatul are parte de o mare simpatie şi popularitate printre enoriaşi. Un singur mare semn de întrebare: înregistrãrile care-l incrimineazã pe Pomohaci dateazã din urmã cu cinci sau şase ani, iar faptul cã abia acum au fost fãcute publice denotã o posibilã intenţie de şantaj. În sfârşit. Trist este şi cã astfel de fapte plus altele ce au tangenţã cu corupţia au ajuns sã fie aproape curente printre slujitorii Bisericii. Iar asta nu e deloc bine…
