1. Strategia inexistentã a educaţiei naţionale
Politicienii noştri se întrec în a se umili unul pe altul cât de slabi au fost la învãţãturã sau cât de contrafãcute le sunt actele de studii! Aceasta este ultima modã – citeşte, praf în ochii românului spre a-i distrage atenţia de la valul de noi scumpiri ce au început sã-i bântuie, iarãşi, buzunarele – la vîrful politichiei româneşti: Traian Bãsescu îl învinuieşte pe Victor Ponta, premierul ţãrii, de plagiat, Victor Ponta, prin oficiali din ministere de resort, îl pun la zid pe preşedintele Republicii cã n-ar avea tocmai “curat” dosarul de masterat, obţinut prin Norvegia, când cu “scandalul Flota”! Moda aceasta a dosarelor de studii suspecte de fraudã a fost lansatã deosebit de violent, încât ea a luat forme de… paranoia naţionalã, Traian Bãsescu cerând candidaţilor, la numirile în înalte demnitãţi publice, sã dea declaraţii pe propria rãspundere cã nu au plagiat, cã nu au lucrãri contestabile, cã nu sunt în postura de incompatibilitate de funcţii… O adevãratã cutie a Pandorei educaţionale a deschis preşedintele Bãsescu în acest început varã 2012! Întrebarea care se ridicã ar fi aceea dacã demersul domniei-sale este unul autentic, pornit dintr-un interes legitim, sau este unul oportunist, care derivã din necesitatea de a-şi ataca opoziţia – acum, actuala putere – care îi cere, consecventã, demiterea, sau suspendarea?
Demersul lui Traian Bãsescu ar putea pãrea unul necesar în condiţiile acelei reforme a statului, care ar viza, implicit, şi o reformã moralã a acestuia, numai cã, dacã reforma porneşte de la premisa rãzbunãrilor între palate – “Cotroceni” şi “Victoria” – ea nu are sorţi de izbândã! Nu are aceastã şansã a primenirii, pentru cã ea nu reprezintã o strategie, ci doar o poziţionare de conjuncturã, o metodã de salvare prin abaterea atenţiei opiniei publice de la dezastrul naţional, mult mai mare decât ruşinea unor teze de doctorat, plagiate mai mult sau mai puţin, a unor lucrãri comperate! Acoperirea urmelor dezastrului cu scoaterea la ivealã a unor pãcate ce nu au practic legãturã cu administrarea directã şi implicitã a statului, în ultimii opt-zece ani, aceia ai domniei lui Bãsescu şi a guvernãrii Boc, pe care guvernare a ţinut-o în braţe, şi a protejat-o! Dacã reforma statului, proiectatã de preşedintele Bãsescu ar impune cu necesitate şi “epurarea” dosarelor de studii a înalţilor demnitari – sau începând cu ei – acest lucru ar fi trebuit declarat, şi ar fi trebuit început simultan din mai multe puncte, concentrat, ca o descindere a mascaţilor, la patru dimineaţa, ca sã nu mai poatã nimeni scãpa, la o adicã! Dar aşa, mascaradele plagiatelor în lanţ nu fac altceva decât sã arate diletantismul strategic al preşedintelui Bãsescu, un preşedinte care-şi croieşte strategiile pretins naţionale din mers, funcţie de împrejurãrile… potrivnice, singurele care îl stârnesc, care-l incitã şi-l scot în arena publicã, ca sã-şi arate potenţa prezidenţialã! Dacã preşedintele Traian Bãsescu ar fi intenţionat o curãţenie a Educaţiei naţionale, nu ar fi permis mai vechiului şi mai noului sãu consilier, Daniel Funeriu, sã pluteascã în neclaritãţile unui dosar de studii cu mari lacune, contestat sau ascuns în marea lui parte! Dacã Traian Bãsescu ar fi dorit sã relanseze Educaţia naţionalã, nu ar fi îngãduit guvernãrilor Boc sã taie la nesfârşit din bugetul acestui sector, de a rãmas ciuca tãierilor şi batjocurii financiare! Dacã Traian Bãsescu, preşedintele Republicii România, ar fi dorit sã fie un nou Spiru Haret al Educaţiei naţionale, nu ar fi permis batjocorirea clasei profesorale, la toate nivelurile, prin închiderea dialogului cu sindicatele şi cu reprezentanţii pãrinţilor, cu ai studenţilor, cu ai elevilor…. Dacã Traian Bãsescu ar fi vrut sã aibã “creierele” româneşti în graniţele ţãrii, nu ar fi jignit şcoala româneascã numind-o un fel de fabricã de proşti, nu ar fi categorisit şcoala româneascã drept o sursã de tinichigii, înjosindu-i “filosofii”, nu s-ar fi lãudat cã şi el, ca elev, a avut note de patru (chiar dacã o fi avut!), nu ar fi împins-o pe fiica, Elena, sã absolve studii, în timpul preşedinţiei domniei-sale, prin strãinãtate, nu şi-ar fi propulsat-o, din postura de agramatã direct în Parlamentul European…
Dacã preşedintele Traian Bãsescu ar fi iubit lumina cãrţii, cum încearcã sã ne impresioneze, astãzi, scoţând de prin cotloanele universitãţilor teze şi studii dubioase, dupã cum vrea a ni le demonstra, ar fi lãsat Legea Educaţiei Naţionale sã mai adaste oarece în dezbateri, pânã ar fi ieşit o lege mai bunã, nu aşa cum este, cu atâtea lacune, ce au şi început sã-şi arate colţii, colţi pe care oamenii de la catedre încearcã sã le surmonteze cu tot felul de artificii, cu tot felul de eschive, astfel încât nici sã nu se spunã cã nu şi-au fãcut datoria, nici sã se spunã cã lucrurile merg (poate mai) prost în învãţãmânt!
1. Bacalaureatul, arsenal politic şi de afaceri!
Cu bacalaureatul de anul trecut, tot prin instrumentare politicã înaltã – lãsaţi, cã ştim şi noi, domnule preşedinte, cum se manipuleazã opinia publicã cu serviciile speciale, cu aparatul guvernamental, cu mass media aservitã etc. etc. – s-a încercat a se demonstra ce clasã profesoralã slab pregãtitã avem în preuniversitar, şi, prin deducţie simplã, ce studenţime semi-analfabetã pregãteşte, ca nivel de plecare, mediul universitar! Anul acesta, escalada denunţãrii învãţãmântului românesc drept o ruşine, a continuat cu rãzboiul diplomelor de doctorat, al plagiatelor, deci, un nivel superior al “operaţiunii anti-educaţie”! Ar putea pãrea o strategie, dar nu este, am demonstrat-o, ea nu este decât o rãzbunare politicã, anul trecut, rostul ei nefiind decât acela de a forţa votarea Legii Educaţiei Naţionale, şi de a-l menţine în post pe Daniel Funeriu, ca ministru, acest om care, la rândul sãu, l-a “salvat” pe preşedintele Bãsescu, atunci, când cu bãieţelul ce a primit un pumn – sau nu?! – de la, pe atunci, candidatul Bãsescu, Funeriu fiind autorul celebrei teze a “pixelului albastru”, scos principalul şi unicul vinovat de lovitura primitã în bãrbie de elevul rãtãcit participant la un miting electoral! Dincolo de “pixelul albastru”, preşedintele Traian Bãsescu a compromis învãţãmântul românesc arãtând public o mascã de salvator a lui!
Anul acesta, bacalaureatul a început sub bune auspicii, examenul fiind proiectat sub imperativul unui echilibru al conceperii subiectelor, cel puţin acestea sunt impresiile de la examenul de limba şi literatura românã. Vom vedea ce urmeazã, dar, pânã atunci, sã consemnãm faptul cã prezenţa camerelor de luat vederi în sãlile de examen nu a mai deranjat pe nimeni, iar dacã presa de partid… prezidenţial nu a mai fãcut valuri, nimeni nu s-a mai speriat de camerele web şi de monitoarele de prin clase. Faptul acesta ne duce cu gândul la o afacere de dimensiuni naţionale – camere, monitoare, servicii specializate, deci facturi, costuri, deconturi – toate în beneficiul vreunei firme clientelare, desigur! Prezenţa camerelor nu a fost decât o publicitate mascatã pentru a fundamenta afacerea, şi a justifica, vezi, Doamne, acurateţea examenelor, imposibililitatea fradudelor etc.
Totul nu este decât o imensã mascaradã, sub care se ascund bani, interese şi rãzbunãri!
2. Preşedintele, inamicul nr. 1 al învãţãmântului!
Paradoxul este altul, însã: inteligenţa româneascã, a proaspãţilor absolvenţi de facultate, este bine cotatã pe piaţa externã, fapt ce a încurajat pe mulţi absolvenţi, sau mai vechi profesionişti, sã ia drumul Occidentului sau a altor orizonturi! Paradoxul acesta este unul foarte cunoscut, nu facem decât sã-l reiterãm pentru a sublinia faptul cã interesul decridibilizãrii învãţãmântului românesc este unul pornit din alte resorturi, partea tragicã fiind aceea a concursului pe care îl dã, cu toate pânzele sus, preşedintele-marinar Traian Bãsescu acestui demers anti-naţional!
Cine sã îndrepte aceastã stare de fapt? Mai mult ca sigur, absolvenţii de astãzi, pentru cã politicienii actuali nu mai vãd nimic în afara intereselor, ţinuţi fiind sub papucul presiunilor şi al şantajelor de tot felul, precum cel al diplomelor sau al tezelor contrafãcute, al afacerilor cu facultãţile particulare, sau al “fabricilor de diplome”, al catedrelor universitare puse la dispoziţia unor parlamentari-navetişti pe la post, al afacerilor precum cel cu echipamentele IT de supraveghere a examenelor de bacaluareat etc. etc. Proaspetelor garnituri de absolvenţi de bacalaureat şi de facultate le revine aceastã onoare, de a scãpa ţara de cuiburile acestea de viespii improductive, bâzâitoare, veninoase şi derutate de fumul rãspândit de manipulatorii lor, din umbrã, şi ei speriaţi, la rândul lor, de valul schimbãrilor, derivat din votul popular…
Marius Chicoş-Bãscogan
P.S. Avem un nou ministru al Educaţiei, în persoana mehedinţencei Ecaterina Andronescu, ea mai deţinând acest fotoliu naţional, într-o guvernare anterioarã, doar cã problemele domeniului sunt la fel de vechi, poate mai vechi şi decât mandatul sãu anterior…
