Portul Drobeta Turnu Severin zace uitat în anacronismul şi indiferenţa autoritãţilor locale şi naţionale, în timp ce el poate fi marea şansã de dezvoltare a acestui frumos municipiu, parcã uitat de lume şi subdezvoltat din punct de vedere economic. În ultimii ani, doar promisiunile electorale au mai trezit, cumva temporar, din amorţire aceastã resursã neexploatatã eficient. Mai mult, acelaşi port rãmâne, din considerente inexplicabile logic, captiv unei companii naţionale falimentare, cu sediul la Giurgiu. Preluarea de cãtre municipalitate a Portului Drobeta, cu componentele lui turisticã şi comercialã, depinde în mare mãsurã de Ministerul Transporturilor şi, chiar dacã este un proces greoi, din punct de vedere birocratic, nu este imposibilã. Momentan, compania din Giurgiu, care administreazã portul, nu face decât sã mulgã bani de aici, fãrã a face investiţii, fãrã a-i pãsa de turismul dezolant din zona noastrã şi fãrã a avea nici cel mai mic interes pentru dezvoltarea unui municipiu dunãrean, aflat la sute de kilometri distanţã.
Istoria Portului la Dunãre din Severin a rãmas strãlucitoare doar la nivelul secolelor trecute. În 1915 este înfiinţatã Cãpitania Portului, care rãmâne sub aceastã formã administrativã pânã în anul 1990. Cu toate acestea, dincolo de recunoaşterea acestei realitãţi, de cãtre administraţia localã şi naţionalã, Dunãrea este şi rãmâne inima de care este legatã existenţa Severinului. Eugène Pittard (1867-1962), antropolog elveţian cu origini genoveze, vizitând Severinul, în ajunul Primului Rãzboi Mondial, scria cu entuziasm: „Dupã Vârciorova, Turnu-Severin, aşezat într-un amfiteatru, prezintã clocotul unui comerţ fluvial intens al cãrui echivalent nu-l gãseşti decât departe, sus, în amontele fluviului”.
Din pãcate, „clocotul” de care vorbea, atât de frumos, antropologul elveţian a devenit un imens iceberg. În ultimii 25 de ani, interesul pentru acest punct strategic de dezvoltare economicã a îngheţat într-o nepãsare crasã din partea tuturor factorilor responsabili, fie ei locali sau naţionali.
Revevenind în istoria mai recentã a Portului Drobeta, prin vara anului 2013, fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Mehedinţi, Adrian Duicu, a fost la un pas de a prelua portul în subordinea Consiliului Judeţan. Directorul general al societãţii giurgiuvene, care administreazã Portul Drobeta, Cristian Matei, a venit la Severin şi chiar a fãcut demersuri pentru predarea portului. Duicu povesteşte cã nu a fost, la acea vreme decât un pas, pentru ca infrastructura portuarã sã fie predatã, dupã ce Duicu vorbise cu cei de la Ministerul Transporturilor, dar şansa istoricã s-a pierdut într-o clipã. Se ajunsese chiar pânã la o discuţie privind preluarea unor clãdiri în care stau poliţia de frontierã şi NAVROM, pentru ca acolo sã fie amenajat sediul noii administraţii, în subordinea Consiliului Judeţean. Acum, Duicu spune cã din punctul sãu de vedere, astãzi demersurile de preluare a Portului sunt irealizabile.
Portul din Drobeta Turnu Severin se aflã în administrarea Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Dunãrii Fluviale (CN APDF) SA Giurgiu Compania Naţionalã la care acţionari sunt Ministerul Transporturilor (80%) şi SC Fondul Proprietatea SA (20%). Aceeaşi societate pe acţiuni mai are în administrare porturile fluviale din localitãţile Moldova Veche, Calafat, Bechet, Corabia, Giurgiu, Olteniţa, Cãlãraşi şi Cernavodã.
Dar cine este CN APDF SA Giurgiu? Dacã ar fi sã ne luãm doar dupã o banalã prezentare, aflatã pe site-ul oficial al ADPF SA Giurgiu, PORTUL DROBETA TURNU SEVERIN, situat între kilometrii fluviali 931 şi 933, cu Rada portuarã situatã între kilometrii fluviali 927 şi 934, în lacul de acumulare al Complexului Hidroenergetic şi de Navigaţie „Porţile de Fier II” are o suprafaţã totalã a incintei portuare concesioantã de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii cãtre CN APDF SA Giurgiu de 137.592,11 mp, din care pentru pasageri 44.084,55 mp, comercial 72.662,42 mp, 20.845,14 mp pentru rampã. Mãrfurile operate sunt: mãrfuri generale, laminate, minereuri, îngrãşãminte, cereale, cãrbune, etc., iar operatorul principal este TRANSEUROPA PORT GALAŢI.
În realitate, situaţia portului de la Severin, ca şi a celorlalte porturi din administrarea ADPF, este una dezastruoasã. Infrastructura portuarã aflatã în administrarea CN APDF SA Giurgiu, se aflã într-o situaţie dificilã ca urmare a procesului accentuat de degradare şi a lipsei de investiţii. Degradarea extinsã a infrastructurii, care se manifestã prin surparea malurilor în zona cãii de rulare a macaralelor ce deservesc dana de operare cereale şi balastru, deteriorarea elementelor de acostare a navelor, absenţa lucrãrilor de consolidare a cheurilor, neasigurarea adâncimilor de navigaţie a şenalului navigabil, sunt câteva dintre condiţiile favorabile apariţiei unor incidente şi riscuri pentru activitatea operatorilor portuari şi pentru siguranţa navigaţiei.
Primarul municipiului Drobeta Turnu Severin, Marius Screciu, recunoaşte faptul cã oportunitãţile trec pe lângã noi una dupã alta, iar imposibilitatea municipalitãţii de a se folosi de o resursã importantã precum portul comercial este dureroasã pentru comunitate. În portul comercial, de exemplu, existã şi infrastructurã feroviarã, una care ar putea fi folositã la întreaga capacitate, dar atâta timp cât postul e condus de la sute de kilometri, administraţia din Severin nu poate decât sã asiste neputincioasã la degradarea portului, pe de o parte, şi la modul în care resursele acestor locuri pleacã spre alte zãri, pe de altã parte.
Riscul inoperabilitãţii în toate porturile fluviale din subordinea ADPF este accentuat de neefectuarea de ani de zile a lucrãrilor de dragaj, situaţie care an de an se repetã, creeazã dificultãţi şi necesitã impunerea de restricţii şi atenţionãri în circulaţia navelor, mai ales în perioada de varã când cotele fluviului Dunãrea sunt în continuã scãdere. Astfel, de 10 ani nu au mai fost efectuate dragaje pe segmentul fluvial din zona Mehedinţi, ca sã nu mai vorbim de zona aflatã în aval de Porţile de Fier II, unde astfel de dragaje nu s-au mai fãcut de circa 20 de ani.
Nevalorificarea potenţialului turistic şi de agrement este o altã problemã de neînţeles. De mai bine de 26 de ani nu au mai fost efectuate nici un fel de investiţii în amenajarea şi modernizarea falezelor Dunãrii din principalele oraşe, cum ar fi şi Severinul, terenuri aflate în administrarea companiei naţionale. Nu au fost create condiţii pentru atragerea turiştilor, prin organizarea de croaziere cu nave uşoare, nu existã amenajãri care sã ofere posibilitatea deţinãtorilor de ambarcaţiuni sã intre într-un sistem turistic şi de agrement care sã îmbine capacitãţi de cazare, de divertisment, de valorificare a tradiţiilor şi a potenţialului culinar al zonelor dunãrene.
Dacã Portul Drobeta ar trece în administrarea municipalitãţii din Severin, existã posibilitatea accesãrii de fonduri europene necesare modernizãrii portului. Dacã acesta va avea standarde europene, oraşul va cunoaşte o dezvoltare economicã intensã. Numai aşa localitatea şi împrejurimile vor fi introduse în circuitul turistic internaţional. Cetatea Medievalã a Severinului, castrul roman, ruinele podului lui Apollodor, culele şi muzeul satului de la Cerneţi, sunt doar câteva dintre destinaţiile şi atracţiile turistice riverane Dunãrii. Cu siguranţã, Portul ar putea reprezenta o importantã sursã de venituri pentru economia localã, ar putea fi un generator real de locuri de muncã şi o poartã turisticã pentru Mehedinţi.
Compania Naţionalã Administraţia Porturilor Dunãrii Fluviale Giurgiu, o societate cu sediul în alt judeţ, nu se agitã prea mult pentru Severin şi pentru locuitorii sãi. În aceste condiţii, Portul trebuie preluat şi modernizat, lucru ce ar ajuta foarte mult la dezvoltarea oraşului şi a judeţului Mehedinţi. Este pãcat, ca un port ce a fost construit de bunicii şi strãbunicii noştri, care are o bogatã istorie şi tradiţie, sã fie administrat de o firmã care nu are nicio legãturã cu aceastã zonã. Ne uitãm peste mal, la vecinii sârbi şi vedem hoteluri pe malul Dunãrii, vedem pensiuni, o întreagã infrastructurã turisticã. Dacã terenul ar aparţine Severinului, acesta ar putea fi concesionat pentru construcţia de hoteluri, restaurante şi alte activitãţi generatoare de locuri de muncã şi venituri la bugetul local.
Doar cã toate aceste poveşti de adormit copiii, cu specific electoral, s-au risipit la fel de rapid precum au fost expuse, fondurile europene s-au pierdut şi, dincolo de iluzii, adevãrul e cumplit: Portul a devenit o ruşine pentru Drobeta! Pânã una alta, dincolo de terminalul de containere, din visele colorate ale politicienilor, realitatea este una cumplitã, dezolantã. Drumul de acces cãtre Portul Comercial al municipiului nostru, calea de acces dinspre fostul abator, aratã ca dupã bombardament. Pe hartã, acest drum sinistru se numeşte Bulevardul Dunãrii şi strãbate distanţa de la Calea Timişoarei, pe lângã fostul abator, spre fabrica de anvelope şi fostul club Patria. Din Calea Timişoarei, cãtre portul comercial, autotrenurile care aduc mãrfuri aproape cã rãmân suspendate, iar gropile ating, în unele locuri chiar peste un metru. Administraţia localã a scos la licitaţie reabilitarea acestui drum, care trebuie sã fie terminat în maxim un an. Primarul Severinului, Marius Screciu, spune cã în curând drumul nu va mai fi o ruşine pentru municipiu, deoarece asfaltarea lui se va realizã parţial pânã în toamnã şi integral pânã la anul viitor. Deja municipalitatea s-a înscris la licitaţie şi imediat ce procedurile vor fi gata, vor începe lucrãrile de reabilitare.
Portul nostru este, aşadar, captiv în ghiarele unui management dezastruos. Directorul general al companiei ce administreazã şi Portul Drobeta, Cristian Matei, a fost numit în funcţie în data de 8 februarie 2013 prin Decizia nr. 1 a Consiliului de Administraţie fãrã a îndeplini condiţiile generale, specifice şi criteriile de selecţie prevãzute de OUG nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativã a întreprinderilor publice. De la numire şi pânã în prezent, situaţia economico-financiarã a companiei s-a deteriorat constant, nefiind dispuse mãsuri reducere a arieratelor şi creanţelor, de eliminare a pierderilor şi de consolidare a veniturilor. Mai mult, managementul nu a întreprins mãsuri care sã valorifice oportunitãţile de accesare a fondurilor europene pentru asigurarea serviciilor portuare şi de întreţinere a infrastructurilor specifice din porturile autohtone situate pe Dunãrea fluvialã. Aceasta în condiţiile în care, pentru exerciţiul financiar 2014-2020, Programul Operaţional Infrastructura Mare (POIM), axa prioritarã Infrastructura de Transport, oferã posibilitatea de accesare a fonduri alocate pentru „Creşterea gradului de utilizare a cãilor navigabile şi a porturilor situate pe reţeaua TEN-T”. Pe acest fond, existã o posibilitate destul de mare ca APDF SA Giurgiu sã intre în stare de insolvenţã ca urmare a neconformãrii la cerinţele legale privind situaţia economico-financiarã şi, pe cale de consecinţã, sã devinã neeligibilã.
Ca urmare a tergiversãrii procedurilor de implementare a proiectelor finanţate prin Programul Operaţional Sectorial Transport (POST) 2007 – 2013 pentru reabilitarea şi dezvoltarea infrastructurii portuare, CN APDF SA a pierdut posibilitatea accesãrii fondurilor alocate. Astfel, pentru nu mai puţin de trei proiecte de investiţii cu finanţare europeanã, privind reabilitarea porturilor Bechet, Corabia şi Giurgiu, în valoare de aproximativ 72 de milioane de lei, au fost aprobate doar cererile de finanţare, fãrã a fi semnate contractele de finanţare. Pierderea acestei oportunitãţi a fost motivatã prin faptul cã se vizeazã includerea acestora în Programul Operaţional Infrastructurã Mare (POIM) 2014-2020. Aceastã intenţie nu ia însã în considerare faptul cã CN APDF SA Giurgiu nu este eligibilã pentru aplicaţii POIM, întrucât înregistreazã datorii restante la bugetul de stat. Mai mult, în cazul unora dintre aplicaţiile deja implementate, obiectivele au rãmas la stadiul de deziderat din cauza deficienţelor de execuţie, ceea ce le face inoperabile. Proiectul „Sistem de preluare şi prelucrare reziduuri de la nave şi intervenţie în caz de poluare pe sectorul Dunãrii administrat de CN APDF Giurgiu”, finalizat în data de 31.12.2015, este nefuncţional.
Aşadar, este foarte clar acum, pentru toatã lumea, faptul cã primul pas pe care administraţia localã din Severin trebuie sã îl facã, pentru a-şi putea gestiona şi dezvolta portul de la Dunãre, este acela de a smulge Portul Drobeta din ghiarele unei companii aflate la Giurgiu şi falimentare, o companie care, aşa cum spunea primarul Marius Screciu, niciodatã nu se va obosi sã aducã plus valoare economicã pentru oraşul Severin.
