* România acestor zile este un veritabil viespar politico- securistoid. Nu cã nu am fi avut şi pânã acum cel puţin o bãnuialã în acest sens, dar acum „cocktail”-ul acesta a dat, pur şi simplu în clocot. Sã spui tu, fost preşedinte de ţarã, cã „România este un stat mafiot”, dupã ce ţi-ai exercitat funcţia zece ani bãtuţi pe muchie fãrã sã iei fie şi cea mai banalã mãsurã de îndreptare a acestei situaţii, ba chiar sã te lãfãi acum de pe fotoliul de senator, câştigat cu sprijinul… neprecupeţit al clienţilor mai vechi din Republica Moldova, în loc sã stai, în chip de „pensionar” la „Beciul domnesc”- iatã proba supremã de tupeu a celui mai sinistru personaj din istoria recentã a României. Care continuã sã sfideze pe toatã lumea, nepãsãtor la sudãlmile şi scuipaţii cu care românii îl întâmpinã atunci când mai cuteazã a ieşi în public. Cu sau fãrã şleahta de sepepişti dupã el.
* Acel viespar de care vorbeam mai sus este efectul direct al modului discreţionar, anticonstituţional, ba chiar de-a dreptul huliganic cu care detestabilul personaj a reuşit sã-şi impunã odiosul regim. Regim care, fãrã personaje precum Coldea, Koveşi, Livia Stanciu, Daniel Morar şi alţii de aceeaşi facturã, aleşi pe… sprânceanã şi pe devotament total şi declarat faţã de matroz, nu ar fi reuşit sã producã atâtea dezastruoase efecte pe toate planurile vieţii sociale, politice, economice din aceastã ţarã, subminând bazele şi aşa destul de fragile ale statului democratic. Culmea, invocându-ne normele… statului de drept! Hai sictir, bãi aceştia, aveţi mãcar restul de decenţã necesar pentru a elibera „ringul”! Ringul acesta în care v-aţi crezut stãpâni absoluţi, golanilor fãrã patrie şi fãrã Dumnezeu!
* Dar cine a vãzut câine sã plece de la mãcelãrie? Dezvãluirile teribile şi mizere ale altui golan de sistem au reuşit, cu chiu, cu vai, sã provoace cãderea omnipotentului general-locotenent SRI Florian Coldea. Dar şi aici e o poveste tipic dâmboviţeanã la mijloc. Dupã seria de înregistrãri a lui Sebastian Ghiţã, SRI a format o comisie internã sã cerceteze dacã informaţiile puse în circulaţie de acesta cu privire la Florian Coldea se verificã sau nu. Dupã o cercetare, desigur, profundã şi amãnunţitã, dar cât se poate de rapidã, comisia respectivã a concluzionat cã Florian Coldea nu a comis nimic reprobabil sau care sã contravinã legilor Statului Român, propunând revenirea acestuia pe funcţia de director adjunct a SRI. Zis şi fãcut. Dupã care, parcã în ciuda concluziilor anchetei interne, generalul Coldea îşi dã demisia sau este trecut în rezervã de directorul SRI, Eduard Hellvig – informaţiile nu au fost tocmai limpezi – iar Dulapul Sãsesc apare în faţa naţiunii sã ţinã un jaf de prelegere despre implicarea nedoritã a serviciilor secrete în politicã. Poftim, na, culturã! Treabã mai încrâncenat securisticã decât aceasta aţi mai întâlnit, dragii moşului?
* Dar, dacã, deocamdatã cel puţin, ne-am mai lãmurit, cât de cât, în legãturã cu Coldea, în ceea ce o priveşte pe madam’ Kovesi, lucrurile se complicã. Pentru cã aceastã cucoanã imposibil de digerat l-a luat pe „nu” în braţe şi, în ciuda tuturor evidenţelor, a declarat cã dumneaei nu înţelege sã îşi dea demisia doar pentru cã aşa i-o cer nişte inculpaţi. Auziţi şi dumneavoastrã! Tocmai dumneaei, care a plagiat teza de doctorat, deşi nu recunoaşte cu niciun chip, tocmai dumneaei, care se confruntã cu tot felul de decizii ale CEDO, semn al „profesionalismului” unora dintre funcţionarii, cãci altfel nu pot sã le zici, pe care-i are în subordine, tocmai dumneaei, eroina dezvãluirilor lui Ghiţã!
* Mai ciudat, chiar foarte ciudat, e cã nimeni din Statul Român nu o întreabã de vorbã pe aceastã cucoanã în legãturã cu tot ceea ce i se imputã în spaţiul public, în momentul de faţã! Cine e dumneaei, în fond? Pe cine are la mânã? Cine o proteguieşte atât de straşnic, în ciuda imposturii evidente în care se situeazã? În sfârşit! Dupã mine, aceastã persoanã întreţine cancerul care viciazã viaţa publicã a acestei ţãri, prin urmare, demisia ei se impune! De urgenţã şi cu pregnanţã.
* Scandalul e departe de a se fi încheiat. Oricum, cine se iluzioneazã cã, prin plecarea celor douã toxice personaje din structurile de forţã ale „statului de drept” românesc, abuzurile vor înceta brusc este un biet naiv. Structurile trec, se schimbã, se inoveazã, dar nãravurile rãmân. Ba chiar trec prin neaşteptate stadii de perfecţionare. Transmiţându-se, pânã la urmã, genetic.
* Profesorul Nicolae Drãghiea a revenit pe funcţia de prefect al judeţului Mehedinţi. Era un eveniment aproape aşteptat. De la începutul anilor 2000, dumnealui a funcţionat aproape permanent în structurile Prefecturii Mehedinţi, ca secretar general, ca subprefect şi ca prefect, ipostaze în care a acumulat o vastã şi profundã experienţã ca înalt funcţionar public. Puţine lucruri (şi neesenţiale, aş zice) i se pot reproşa în aceste calitãţi pe care le-a avut în administraţia publicã judeţeanã. El este, dupã opinia noastrã, o garanţie de echilibru în viaţa politicã din Mehedinţi. Sã sperãm cã nu vom fi contrazişi…
