Liviu Dragnea nu are încotro şi trebuie sã strângã şi mai mult de biluţe PSD, pentru a putea sã punã în aplicare programul partidului. Social-democraţii şi-au asumat foarte multe, pe foarte multe planuri şi într-un termen extrem de scurt. Au foarte multe de fãcut în primele şase luni de guvernare, de la implementarea unor politici fiscale, la noul masterplan pe transport, de la creşteri de venituri pentru diferite categorii, la scãderi de taxe. În acelaşi timp vor trebui sã fie extrem de atenţi şi la nivelul colectãrilor, pe fondul reducerii progresive a impozitelor, TVA şi a eliminãrii multor taxe. Dragnea, cã va fi sau nu premier, nici nu mai conteazã, oricum va conduce România, chiar dacã va trimite un nume, ca premier, la Palatul Victoria. Nu mai este niciun dubiu cã Liviu Dragnea este la butoane, cel puţin în ceea ce priveşte jumãtate din Puterea executivã şi mai mult de jumãtate din Puterea legislativã. Iohannis e zero la capitolul susţinere politicã, dupã pulverizarea PNL şi mai are la îndemânã jumãtate din Puterea executivã şi ar mai putea avea sub butoane justiţia şi organele acesteia. Nu se ştie la cine este mingea şi cine are mai multã putere. De cine vor asculta organele sau dacã mai ascultã de cineva sau poate cã sunt independente şi acţioneazã doar potrivit legilor. Sau poate cã au stãpâni prin afara ţãrii, cum susţin unii politicieni.
Cert este cã Dragnea a ridicat foarte sus miza în politicã şi în urmãtorul an şi în ceilalţi trei are multe ţinte de atins, ca sã mai poatã prinde în continuare puterea la urmãtoarele alegeri parlamentare. Mai rãmâne şi politica externã, dar asta merge din inerţie cât vom fi membri ai UE şi ai NATO, chit cã în ziua de astãzi diplomaţia trebuie sã fie extrem de activã şi eficientã şi performantã. În cazul României va fi nevoie de un dans pe sârmã, între Est şi Vest, între Rusia şi restul lumii.
PSD trebuie sã le punã mai mulţi bani în buzunar românilor şi trebuie sã gãsescã şi sursele de finanţare pentru acoperirea promisiunilor. Sã nu procedeze ca şi cu o anvelopã peticitã. Ajunge sã fie compusã numai din petece. Este nevoie de nu numai de pus rapid bani în portofelul românilor, ci şi sã le oferim locuri de muncã celor care nu au unde sã lucreze. Mai este nevoie de mari programe de investiţii care sã susţinã creşterea economicã şi sã realizeze excat acele investiţii care vor genera dezvoltare şi alte investiţii şi sã nu risipeascã banii pe sãli de sport şi patinoare. Dragnea va acţiona cu un ochi pe guvern şi cu unul pe sondaje. Îi va trebui şi al treilea ochi pentru Cotroceni, încã unul pentru justiţie, altul pentru servicii. Cine ştie ce se va întâmpla în urmãtorii patru ani cu dosarele lui Liviu Dragnea şi cât va mai fi liber. Aşadar este nevoie ca Dragnea sã devinã cât mai eficient pentru a se transforma cât mai repede într-un erou popular, care pune bani în portofel şi anual creşte salariul minim pe economie. Dacã nu va face aşa îi va fi greu sã iasã din capcanele sau cãtuşele inamicilor sau justiţiei, când va avea nevoie. Rãmâne sã vedem şi ce relaţie va avea guvernul cu Rusia şi cu Marea Neagrã. Sunt multe de construit şi în multe domenii lucrurile sunt încurcate rãu de tot: turism, educaţie, sãnãtate, cercetare; sau deficitare, cum este infrastructura, reformarea administraţiei publice, fondurile europene. Cert este cã aproape toţi greii PSD, Dragnea şi Ponta pot fi scoşi oricând din joc. Acum e adevãrat cã este valul lui Dragnea, însã trebuie sã aibe în vedere cã nu va dura prea multe luni sau ani şi va trebui sã identifice un urmaş în PSD şi în niciun caz unul de tinichea sau un ghiocel. Liberalii nu fac altceva decât ce ştiu mai bine: sã stea în opoziţie şi sã aştepte erodarea şi greşelile PSD la Guvernare. Patru ani trec rapid. Dragnea a pus talpa pe partid şi pe parlamentari. Nu mai vrea chiul, excursionişti şi program de luni pânã marţi. Rãmâne de vãzut cum îl va ajuta Parlamentul sã implementeze programul PSD sau vom vedea acelaşi tablou cu alte mãşti. Cât îi ţin biluţele pe pesedişti, cât va strânge Dragnea?
