Premierul Dacian Cioloş pare încrezãtor cã îşi va pãstra mandatul şi dupã alegerile parlamentare. Pare premierul ideal pentru Iohannis. Şi Cioloş şi actualul preşedinte nu par sã deranjeze pe nimeni şi par sã îşi croiascã o ţarã a lor în care muţenia e la loc de cinste. Nu deranjeazã pe nimeni, nu par sã aibe vreun obiectiv, în afara neîmpuşcãrii urşilor care pleacã în excursii urbane. Iohannis a priceput şi el cã la putere nu se rãmâne fãrã sã faci nimic şi a înţeles în sfârşit cã trebuie sã treacã la butoane. Cele douã butoane ale lui Iohannis sunt justiţia şi serviciile. Sunt de fapt cele preluate de la Bãsescu. Se spune cã Bãsescu încã are parola de la butoane, însã Iohannis pare aproape sã o reseteze şi sã rãmânã singur la butoane. Era de aşteptat pe undeva, dupã o vacanţã destul de lungã la Cotroceni. Acum pare şi Iohannis mai stãpân pe sine. Pare cã a învãţat şi el potecile de la Cotroceni şi a aflat pe unde sunt butoanele şi butonaşele puterii. Iar mai bun ca Cioloş nu e nimeni, având în vedere cã cine nu îşi propune sã facã nimic nici nu e întrebat de rezultate. Şi Cioloş poate cã a învãţat din mandatul scurt de premier şi poate din acest motiv a propus un program de guvernare şi dupã alegeri. Adicã poate vrea sã facã ceva concret. Se vede premier chiar cu miniştri politici.
Pânã la urmã preşedintele este cel care desemneazã premierul, în urma consultãrii partidelor. Este adevãrat cã s-ar putea ca dupã alegeri consultãrile sã fie doar formale şi sã fie desemnat tot Cioloş. Actualul preşedinte a fãcut public faptul cã nu va încredinţa mandatul de premier unui penal. Iar ce s-a întâmplat în ultimul an cu posibilii candidaţi la mandatul de premier a fost revelator: Dragnea e condamnat penal şi are încã un dosar la activ. Ponta este penal în douã dosare, „Turceni-Rovinari” şi cel despre vizita fostului premier britanic. Tãriceanu s-a dedulcit şi el la penale. Parese cã au fost luaţi prin încercuire potenţialii candidaţi. Ca sã nu-l mai trecem pe listã pe buldogul Blaga, dispãrut din politicã într-o singurã zi, în timp ce colega sa de pupitru Gorghiu era plecatã „întâmplãtor” în afara ţãrii.
A mai apãrut şi varianta voluntarului. Este vorba de vicepremierul Vasile Dâncu, despre care se spune cã e specialist în administraţie. Dâncu, un fost pesedist s-a oferit sã accepte postul de premier în cazul în care cineva uitase de el. Adicã ar fi o soluţie fãrã gust şi fãrã miros, capabilã sã nu supere pe nimeni. Cam ceva de genul Dacian Cioloş numai cã premierul este de departe mai politician decât Dâncu. Nimeni nu ştie ce cautã fostul pesedist Dâncu în Guvern. Probabil a avut nevoie şi Dragnea de cineva care sã îi transmitã ştirile la cald şi necoafate.
E clar cã Dragnea se vede de mult premier. Chiar a avut un rãzboi cu Ponta pe tema asta şi tot nu şi-a vãzut visul împlinit pentru cã cineva i-a pus frânã cu dosarele penale. Când şi-a luat avânt spre Palatul Victoria a primit de fiecare datã un mic electroşoc din partea justiţiei. A stat foarte cuminte în mandatul Cioloş actualul preşedinte al social-democraţilor. Este disperat sã vadã cum PSD poate compune în toamnã o majoritate cu ALDE şi UDMR şi nu va putea sã devinã premier. Iohannis l-a anunţat deja cã nu va desemna penali pentru postul de premier. Pe mâna cui va merge Dragnea? Tot pe mâna lui Cioloş? Dar actualul premier a spus cã nu va fi membru de partid.
Traian Bãsescu a declarat cã îşi doreşte şi el postul de premier. Şi completeazã cã va fi cel mai bun premier din toate timpurile. Nu ştiu la ce se referã sau cu cine se comparã fostul preşedinte. A avut puterea, a avut serviciile, justiţia şi nu a fãcut nimic. Adicã o ţarã cu un alt statut, un popor cu alt nivel de trai. O ţarã funcţionalã şi nu ocupatã de mall-uri. O economie care sã se traducã în creşteri în buzunarul cetãţeanului şi nu un popor de sclavi sãraci. Lucrãm în mall-uri, ne lãsãm veniturile în mall-uri. Adicã o afacere cu circuit închis, doar cã profitul se duce afarã chiar nu se întrevede un nume de premier la orizont. Poate ceva nou sau ceva din afarã. Poate ceva de import, un cetãţean român care a avut succes afarã, la distanţã de toate partidele, dar nu un tehnocrat.
