* Dulapul Sãsesc, cum i se mai spune, în semn de profundã simpatie şi autentic respect actualului locatar de la Cotroceaua S.R.L., a gãsit de cuviinţã sã meargã, pentru deschiderea anului academic 2016/2017, la Universitatea de Vest din Timişoara. Pentru a doua oarã de când a fost înscãunat preşedinte, dacã memoria nu ne joacã feste. (Apropo, de ce şi-or zice studioşii timişoreni „Universitatea de Vest”? Poftim? Nu ştiau românii cã oraşul cu pricina e situat în vestul României? (Dupã unii, ar fi situat mai degrabã în sud-vest, dar, în fine, problemã de busolã). La mijloc e, desigur, o chestiune de snobism, de închipuire emancipativã (vezi Doamne, ei sunt de… vest, persoane care tind spre Occident, ce mama mã-sii, nu orişicine!). Din acelaşi pãgubos snobism, cei de la Iaşi nu şi-or fi spus „Universitatea de Est”, fiindcã deh, estul e de porc („bon pour l’Orient”, n’est-ce pas?)? În sfârşit, dincolo de aceste… futile speculaţii, nenea Io-ha-ha s-a dus acolo sã dea populaţiunii tinere şi mai puţin tinere lecţii de moralitate profesionalã. Ceea ce, în principiu, nu ar fi deloc rãu. Ba dimpotrivã. La Timişoara, el a cerut ca plagiatorii sã plece din posturile pe care le deţin în prezent. Bun. Inclusiv – întrebãm şi noi – duduia Laura Codruţa Kovesi?
* Despre doctoratul acesteia din urmã, au apãrut de curând noi dovezi, pare-se irefutabile, de plagiat. Dupã unele surse, aproape jumãtate din respectiva lucrare este plagiatã. Dupã altele, poate chiar mai mult. Din pãcate - ce minunãţie de atitudine! - e nevoie ca o persoanã, o instituţie etc. sã sesizeze organismelor abilitate plagiatul pentru ca sã se poatã da un verdict. Celor care au avut, pânã acum, temeritatea s-o facã li s-au pus în faţã tot felul de obstacole. Senzaţia e cã nimeni nu doreşte sã analizeze teza de doctorat a duduii Kovesi. În ciuda tot mai numeroaselor dovezi irefutabile, cum spuneam mai sus. Se ia drept valabilã doar declaraţia lui Kovesi, cum cã lucrarea e corectã, cã „îi aparţine în întregime”, doar a „lucrat la ea şapte ani”? Madam’ Kovesi sã fie deţinãtoarea adevãrului absolut, inclusiv despre propria persoanã şi valoare? Mãi, sã fie! Semnificativ, foarte semnificativ mi s-a pãrut cã, întrebatã fiind dacã ar solicita reanalizarea de cãtre o comisie a tezei sale de doctorat, duduia Kovesi a spus cã nu, din moment ce ştie cã lucrarea îi aparţine!!! Sã cearã adicã altcineva, cui îi dã mâna, cine are, n’aşa, curaj, mã’ nene, mã’! Şi, cum am vãzut, cui are curaj i se pun tot felul de beţe-n roate! Din aceastã dilemã (cerc vicios) se pare cã nu putem ieşi. Am zis!
* Cicã s-a gãsit explicaţia bãţoşeniei, intransigenţei cu care Iohannis a cerut „plecarea” plagiatorilor din funcţiile deţinute: dumnealui nu şi-a dat doctoratul, prin urmare, dinspre partea asta se simte asigurat, n-are, vorba aia, nicio grijã!. Mi se pare de-a dreptul minunat.
* Dar Iohannis se luptã vârtos, mai nou, cu carul, ca sã-l punã cât mai temeinic (în logica „lucrului bine fãcut”, desigur) înaintea boilor. Cu câteva zile în urmã, marţi mai precis, dumnealui a declarat cã nu va desemna în funcţia de premier „o persoanã urmãritã penal sau condamnatã penal”, ceea ce este un mod mai mult decât transparent de a bate şaua sã priceapã Ponta, Dragnea sau Tãriceanu – adicã tocmai persoanele prezumtive a ocupa respectiva funcţie în caz de… prezumtivã victorie a alianţei PSD-ALDE. Dragnea, care s-a simţit primul vizat, i-a rãspuns prezidentului într-un stil destul de mãlãieţ, urându-i „succes în desconsiderarea Constituţiei”. Ei, da, l-a omorât, ce sã mai zic, i-a dat, vorba unei vânjence isteţe, „cu sacul de paie-n cap”! Unde sunt replicile usturãtoare de altãdatã ale lui Adrian Nãstase? Sau punerile la punct, „temeinice şi sistematice”, ale lui Iliescu? Tempi passati! PSD-ul mai câştigã alegeri, din inerţie sau pe fondul incompetenţei şi prostiei altora, dar nu mai sperie pe nimeni. Asta e!
* Marele antiplagiator care traduce din nemţeşte fãrã sã cunoascã… germana, fostul instructor de traforaj ajuns ministru al Educaţiei, Mircea Dumitru (sau cam aşa ceva), cicã ar avea şi un trecut de mic ciripitor (scribãlãu de rapoarte) pe la defuncta Securitate, pe numele de primadonã „Negulescu”. Noi nu ştim dacã-i adevãrat, dar, şi dacã ar fi, nu ne-ar mira, omul are, ca sã zic aşa, toate datele tipologice necesare. Nu mai insist… De ce, totuşi, se vine, ACUM, cu aceastã mult prea fâsâitã „bombã”? Ei, de ce! Din cel puţin douã motive: sã fie atent cum se apropie de problema plagiatului lui Kovesi, respectiv sã aibã grijã cum abordeazã chestiunea legatã de concursul pentru ocuparea funcţiilor de directori de şcoli, concurs care a creat foarte mult zumzet la nivel naţional în ultimele luni. Dupã ce şi-a fãcut damblaua cu Ponta şi cu Tobã (colegul lui de cabinet, nu?), acest fost instructor la o casã a pionierilor din Ilfov este, iatã, gata de pus pe fãraş de meşterul Julien Cioloş. Asta e, coane Mircicã, activistule de trei dolari gãuriţi, cine scoate sabia, de sabie va pieri!
* Povestea cu revalidarea Consiliului local Drobeta Turnu Severin – o mare prostie, o mare tâmpenie, pusã la cale, dupã cum zic „cei care nu vor sã se facã nimic în oraşul ãsta”, de cercurile gherghiste. Chestiunea legatã de nevalidarea iniţialã a celor trei consilieri fusese, practic, rezolvatã, iar chestiunile curente, în special cea legatã de termoficare, pãreau cã mergeau spre o rezolvare convenabilã, într-o atmosferã de relativ şi sãnãtos consens politic. Aşa zisa victorie repurtatã în instanţã de „reputatul” avocat Crudiu este, dupã opinia noastrã, nu împotriva unor forţe din Consiliul local, ci împotriva locuitorilor Severinului. Ei, Gherghe, Gherghe!… Şi tãlicã ai uitat morala zicerii cu cela care scoate sabia…
