* S-au cam dus toate prilejurile de zbenguialã (mã rog, destrãbãlare) estivalã, a trecut şi Sfântã Mãrie, vai de ea de pãlãrie, Olimpiada de la Rio îşi închide şi ea porţile, în cadenţe aproape funebre pentru delegaţia României, ce mai, totul este pregãtit pentru reîntoarcerea cetãţeanului la rosturile lui de bazã – toamnã, serviciu (dacã are), şcoalã (dacã are chef s-o urmeze), murãturi (dacã a bãgat bani sã combatã seceta), lemne de foc (da, da!), „omul trist cade pe gânduri” etc.. Când zic „etc.”, nu includ, oricât ar pãrea de curios, campania electoralã şi alegerile parlamentare de la începutul lui decembrie. Pur şi simplu pentru cã aceste evenimente, aşa cum ne-a demonstrat, în timp, realitatea originalei democraţii româneşti, nu ne ţin nici de foame, nici de cald. Legat de acest aspect, vã mãrturisesc cã aştept cu strângere de inimã începutul sesiunii parlamentare, ultima din aceastã legislaturã, care se anunţã infernal de violentã şi de încãrcatã de vulgaritãţi incredibile şi nemaiauzite pe aceste meleaguri.
* Simţind deja în aer mirosul prafului de puşcã din apropiatul rãzboi politico-electoral, Direcţia Naţionalã Anicorupţie, structurã a Parchetului General al României, începe sã-şi refacã inventarul… puşcãriabililor şi încãtuşabililor din zona politicului, mai exact dintr-o anumitã zonã a politicului, care trebuie împiedicaţi, nu-i aşa, cu orice preţ sã intre în campania electoralã sau sã le fie compromise toate şansele posibile de câştig. Cazurile sunt îndeobşte cunoscute, iar dacã nu le reamintim aici este pentru cã şi unii dintre cei… vânaţi cautã, pe toate cãile, sã cadã, în vreun fel, la pace cu tovarãşii procurori, dupã principiul atât de des verificat în istoria noastrã recentã „o mânã spalã pe alta şi…”. Este suficient sã mã uit la maestrul Liviu Dragnea cum se strãduieşte dumnealui sã fie cât mai şmecheros de subtil, cât mai firoscos, cum îi ameninţã dumnealui pe „adversarii” tehnocrato- liberalo – iohannişti cu mãciuca (mã rog, parul!) de soc (care, evident, nu omoarã deloc, ca-n cântecul popular) a moţiunii de cenzurã la adresa cabinetului Cioloş ca sã-mi dau seama de amploarea nemaiîntâlnitã fenomenului ipocriziei politice din aceastã ţarã. Ultima zicere a şmecherului cu mustaţa subţire din Teleorman, ajuns şef peste fostul partid al lui Iliescu şi Nãstase, a fost cã nu va mai paraşuta candidaţi de la centru pe listele din judeţe ale formaţiunii social-democrate. Sã moarã mortu’, coane?!
* Însã de departe cea mai mare mizerie petrecutã în aceste zile l-a vizat pe preşedintele Senatului, Cãlin Popescu Tãriceanu, cel care a ignorat o coadã imensã formatã la Poliţia Capitalei, pentru schimbarea de permise auto, şi ar fi intrat prin spate. Momentul a fost surprins de o fufulinã, bãsistã înfocatã şi declaratã, care l-a reclamat pe al doilea om în Stat la DNA. DNA care, auziţi şi dumneavoastrã, îi va deschide lui nenea Tãricicã un dosar penal din acest stupid motiv! Eu, unul, doar din motivul de a mai crede cã aceastã ţarã încã mai este normalã, mi-aş dori ca mult prea zeloasa DNA sã nu dea curs reclamaţiei acelei bãsiste ireductibile şi isterice. Mãcar pentru a nu ne mai face încã o datã de râs prin Europa pe care, nu-i aşa, o venerãm.
* La drept vorbind, nici atitudinea lui Tãriceanu nu a fost una moralmente corectã, însã, repet, era vorba de al doilea om în Stat şi mãcar putem presupune cã, în virtutea funcţiei sale, avea, la acea orã, treburi mult mai importante de rezolvat decât sã piardã ore întregi la coadã pentru un permis. Un permis care, dacã nu greşim, putea fi schimbat şi pe cale instituţionalã. Dar aşa-i la noi. Dincolo de orice, eu, pânã la urmã, nu cred cã DNA va rata ocazia de a-l mai „înfunda” cu ceva pe Tãriceanu, pe care mulţi, în primul rând Iohannis, îl aşteaptã la cotiturã de multã vreme. Şi asta numai pentru curajul acestuia – practic, singular în ultima vreme, în câmpul politic românesc – de a incrimina deschis şi fãrã echivoc abuzurile celebrului binom sub umbrela, mã rog, protectoare a DNA. Adicã de a se opune cotroceanului Iohannis, partizanul respectivelor instituţii de forţã care susţin aşa-zisul stat de drept în aceastã ţarã.
* La începutul acestei sãptãmâni, mai exact marţi, a avut loc, la Prefecturã, o întâlnire cu factorii responsabili, tehnic vorbind, de construirea noii termocentrale care sã asigure agentul termic oraşului nostru în iarna care urmeazã. Concluziile sunt de-a dreptul îngrijorãtoare: nimeni nu garanteazã ferm cã, la 1 noiembrie, vom avea cãldurã şi apã caldã. Iar dacã problema nu va fi rezolvatã, nu ştiu dacã soluţia indicatã de tânãrul subprefect al judeţului, Andrei Stãnişoarã, anume ca toţi cei cu funcţie de decizie din Mehedinţi sã plece acasã, ne va ţine la iarnã de cald. Extrem de sceptic şi dumnealui, dl Marius Screciu, noul primar al Severinului se gândea la reunirea tuturor forţelor politice pentru rezolvarea acestei extrem de serioase probleme pentru oraş. Dar pe maistrul Gherghe, cel care a tot jucat scenete greţoase, de mai bine de doi ani, pe tema asta, încurcând pe toatã lumea cu soluţiile lui… dãştepte, nu-l întreabã nimeni de vorbã? Sau nu mai ştie nimeni de unde sã-l ia? Ei, cine e interesat cautã. Iar dacã – spune o vorbã bãtrâneascã – caţi, gãseşti. Gãseşti ce caţi sau caţi ce gãseşti? – asta ar fi dilema legatã de Irefutabil. În momentul de faţã, cel puţin.
