S-a stins din viaţã Regina Ana a României, la 92 de ani, o vârstã venerabilã. Trecerea la cele veşnice a majestãţii sale a fãcut obiectul ştirilor şi comentariilor de tot felul. A fost, cum se zice, un subiect la ordinea zilei, nu putea fi ratat. Ce s-a ratat însã, şi se rateazã încã de cãtre stimatele noastre televiziuni de impact este o mai constantã şi mai bunã prezentare a ceea ce a însemnat monarhia în istoria noastrã, şi ce ar putea însemna dacã nu ar fi în joc mentalitãţile de azi, atitudinea distantã dacã nu chiar refractarã a unora vizavi de regalitate, ca sistem de guvernãmânt.
Revenind la moartea reginei Ana, Secretariatul Regal a pus la dispoziţia celor interesaţi o succinctã biografie a reginei noastre, o personalitate foarte puternicã dar discretã, deşi strãlucitoare. În semn de respect, de omagiu, vã prezentãm şi noi, aici, câteva din reperele de viaţã a celei ce a fost Ana de România: „Regina Ana s-a nãscut la 18 septembrie 1923 la Paris, în al XVI-lea Arondisment, ca Principesã de Bourbon-Parma. Pãrinţii Reginei Ana au fost Principele René de Bourbon Parma şi Principesa Margareta a Danemarcei, iar bunicii ei au fost Principele Valdemar al Danemarcei, Principesa Marie de Orléans, Ducele Robert I de Parma şi Infanta Maria Antonia a Portugaliei. Regina Ana are printre strãmoşi atât Familia Regalã de Bourbon, cât şi Familia Regalã de Orléans, aflate într-o acerbã rivalitate istoricã.(…) Numele de alint al Principesei Ana, folosit în familie, a fost, de-a lungul întregii vieţi, Nane (în englezã Nan). Prima guvernantã a Principesei Ana s-a numit Madame Boutellier, o învãţãtoare din Italia, oraşul Viareggio, unde principesa a locuit cu pãrinţii ei în perioada crizei financiare. Încã din fragedã copilãrie, Regina Ana a iubit mersul pe bicicletã şi pescuitul. La vârsta de doisprezece ani, Principesa Ana a urmat la Paris, cu mare plãcere, cursuri de scrimã. De la 16 la 18 ani (1939-1941), Regina Ana a urmat o şcoalã de Arte Frumoase la New York şi, în paralel, a lucrat la magazinul universal Macy’s, pentru a-şi câştiga existenţa. Regina a urmat la New York în anii 1941 şi 1942 cursurile Parson Schol of Art, unde a studiat ştiinţa promovãrii comerciale. A terminat cursurile (care aveau durata de trei ani) în mai puţin de doi ani. La New York, Regina a mai lucrat ca vânzãtoare la magazinul universal Bloomingdale’s, pentru a-şi completa veniturile. La 19 ani, Principesa Ana a cerut permisiunea mamei sale sã se înroleze în rãzboiul antinazist. Mama şi-a dat acordul. Tatãl Anei, Principele René, şi fraţii ei, Principii Jacques, Michel şi André, erau deja înrolaţi şi luptau în diverse unitãţi militare franceze. Ana a mers pe frontul african, apoi european şi în fine german, în cadrul Armatei Franceze. În 1943, Principesa Ana s-a înrolat în Forţele Franceze Libere, a traversat Atlanticul în luna septembrie şi a fãcut studii de infirmierã la Casablanca, apoi la Rabat, în Maroc.(…) Regele Mihai s-a îndrãgostit de Principesa Ana cu mult înainte de a o cunoaşte personal. În timpul rãzboiului, în România cinematografele prezentau, înainte de film, scurte reportaje de ştiri, cea mai mare parte de pe front. Regele Mihai, în sala de cinema a Palatului Regal, a vãzut într-un reportaj de rãzboi din Maroc (1943), câteva secunde cu chipul Principesei Ana de Bourbon Parma, care lucra ca infirmierã pe front. A cerut operatorului sã decupeze fotogramele filmului şi sã le transforme în mici fotografii, pe care le-a pãstrat apoi, în mare discreţie.(…) La 22 de ani, în vara anului 1945, Regina Ana s-a întors la viaţa civilã, decoratã cu Crucea de Rãzboi a Republicii Franceze şi avansatã la gradul de locotenent în Armata Franţei. Indiferenţa Reginei Ana la adresa modei şi ţinutelor vestimentare a fost moştenitã de la mama sa, care obişnuia sã spunã „Eu nu mã îmbrac, eu mã acopãr”.(…) Începând cu anul 1956, şi pânã în 1976, Regele şi Regina au locuit în satul Versoix, pe malul lacului Leman, în Elveţia, în „Vila Fantasia”.(…) Exilul Regelui şi Reginei a durat aproape cinci decenii, din ianuarie 1948 pânã în februarie 1997… La vârsta de 80 de ani, Regina a fost sãrbãtoritã la Geneva, în anul 2003, de veri din Familiile Regale ale Spaniei, Franţei, Germaniei, Iordaniei, Greciei, Luxemburg şi Austriei. Şaizeci de ani a durat absenţa Familiei Regale de la Peleş, pânã la repunerea oficialã în posesie a Castelului, în vara anului 2008. La prima vizitã a Regelui şi Reginei, aceştia au confirmat cã porţile Peleşului vor rãmâne mereu deschise românilor…”
Un destin exemplar, de strãlucirea cãruia ne-a vãduvit gregaritatea istoriei, din pãcate.
