* A trecut la cele veşnice, la venerabila vârstã de 92 de ani, soţia fostului suveran al României, Anna de Bourbon Parma, o femeie distinsã, discretã, de un remarcabil bun simţ, care a ştiut sã-şi ţinã rangul cu demnitate, de-a lungul celor aproape şapte decenii cât i-a stat alãturi ultimului rege al României, atât la bine, cât şi la rãu. Pentru toate astea – sincerele noastre pãreri de rãu şi condoleanţe familiei îndurerate. Dumnezeu sã o ierte şi sã o aibã în paza Sa!.
* Din pãcate, tristul eveniment a prilejuit revãrsarea pe toate canalele posibile a unei producţii jenante de panegirice, cu atât mai jenante cu cât ele veneau, pe de o parte, de la cine chiar n-ai fi crezut, iar pe de alta, de la persoane atinse, pare-se, de pasiuni regaliste încã din uterul matern. Înţelegem orice sentiment ce include compasiunea, însã, stimaţi concetãţeni, în toate este o mãsurã. O mãsurã a decenţei, în primul rând. Şi, atenţie, am ignorat deocamdatã talibanismul monarhic, pe persoanele acelea intratabile, cãrora, orice le-ai spune, sfârşesc prin a-ţi da cu taraba în cap. Dar uitasem cã, la noi, pe Dâmboviţa, totul este în exces.
* Cel mai cretin vers din folk-ul românesc (un fel de „ce are ea şi nu am eu?”, dar în alt… registru!) este, probabil, „dragostea e ca o supã, în care pui pãtrunjel şi mãrar”. Nu vã divulg numele grupului folk vinovat de punerea în circulaţie a acestei penibilitãţi oribile, tocmai pentru cã membrii lui sunt nişte muzicieni de talent, altminteri prestigioşi. Care, dupã ce au scãpat de sub ochiul vulturesc al Pãunescului (e-hei, alte vremuri!), au crezut cã pot primi… licenţã pentru orice rimã şchioapã sau „inovaţie” metaforoidã. Pãcat!
* Sã vezi, sã auzi şi sã-ţi faci cruce, vorba aia, cu limba-n cerul gurii: Traian Bãsescu atacã, de la o vreme, furibund, cu toate armele din precara-i dotare, componentele odiosului sistem numit, ca-n batjocurã, „stat de drept” – DNA şi SRI. Tribuna de unde o face este – vã vine sã credeţi? – postul de televiziune al sereistului pesedisto-antiiliescian Ghiţã şi nu ştiu mai cum! Ce-i la gura ciclopicului matroz este greu de descris. La Antena 3, spre comparaţie, nu este decât un fel de montaj pionieresc. Acuma sã nu mã întrebaţi ce scenariu diabolic se ţese dincolo de ieşirile publice ale personajului, cã nu sunt Mafalda, cert e cã nu ceva constructiv se anunţã. Urât mirositor, însã, cu siguranţã.
* Fuziunea asta a lui peşte prãjit – de recenta absorbţie „dintr-o sorbire” a UNPR de cãtre PMP fac vorbire – le-a dat unor agitatori, unor propagandişti de ocazie, în orice caz, talibani bãsişti de cea mai joasã extracţie, ocazia sã se dea în stambã, sã se exhibe, sã facã precum toţi dracii pe aşa-numitele reţele de socializare, în încercarea (altminteri sortitã eşecului), de a demonstra ce rol istoric a avut scufundãtorul Flotei în istoria contemporanã a României. O Românie care, fãrã simpla lui prezenţã pe fotoliul cotrocean, s-ar fi dus, nu-i aşa, pe copcã. Bãi aceştia, voi aţi înnebunit? Nu sunteţi, Doamne iartã-mã, citovi? Cum puteţi sã susţineţi aşa ceva, când încã nu ne-am revenit dupã cei zece ani de sinistrã bãsealã generalizatã şi când încã nu putem estima câtã apã va mai curge pe Dunãre pânã când aceastã ţarã se va redresa economic şi, mai ales, din punct de vedere moral?
* Fostul instructor de traforaj de la o fostã casã a pionierilor din Ilfov, Mircea Dumitru, ajuns, urmare a unei fulminante ascensiuni (ultima… haltã mai importantã, în scaunul de rector al Universitãţii din Bucureşti!) ministru al Educaţiei şi-a îndeplinit, întocmai şi la timp, misiunea – aceea de a semna actul prin care lui Victor Ponta i se retrage titlul de doctor – prin urmare, poate sã plece de unde a venit. Chiar şi undeva mai departe, eventual prin zona obârşiilor. Sau mai are, cumva, vreo misiune secretã şi nu ştim noi? Aha, o fi vorba de doctoratul madamei Kovesi, pe care nimeni nu vrea sã-l scoatã în faţã, deşi dovezi cã şi dumneaei ar fi umblat, vorba lui Eugen Barbu, cu mega, cu patrafirul, cu Maica Domnului, ar fi – zic unele voci – destule, destule?! Cine mai ştie?! Oricum, numitul Mircea Dumitru, care a tradus din germanã studii de filosofie, fãrã a cunoaşte – mãrturisire proprie! – aceastã limbã, este contaminat, cum se vede, de o boalã foarte înruditã cu plagiatul. Pe dumnealui cine-l deposedeazã de nişte atribute de care s-a folosit… clandestin? Cine? Moş Gerilã cu barba latã rãzbunãtorul?
* Mâine, 5 august 2016, se împlinesc 94 de ani de la naşterea incomparabilului prozator român MARIN PREDA, autor, între altele, al capodoperelor Moromeţii, Marele singuratic, Delirul şi Cel mai iubit dintre pãmânteni. Parcã a fost ieri, când încã îi mai auzeam inconfundabilul râs printre noi! Moncher, mi-e tare dor de dumneata !…
