Statisticienii nu mint niciodatã în regimurile democratice. Poate doar dacã vor sã îşi salveze funcţia. Iau realitatea aşa cum este ea, crudã, şi o transformã în grafice şi în procente, ca nişte albinuţe, realizeazã estimãri în ceea ce priveşte dezvoltarea, viitorul. Ei depoziteazã cifre, pãrţi din realitate şi din istorie, pe care le vor consulta urmaşii noştri care vor dori sã vadã cum s-a trãit dupã 26 de ani de democraţie în România. Cam singura perioadã de democraţie în România, cât de cât. Datele statistice ale ultimului an, când s-au împlinit 25 de ani de la revoluţia sau evenimentul din 1989 sau loviturã de stat, cum i-ar spune Erdogan, pãstrând proporţiile, aratã cã nu am progresat deloc, ci am regresat. Este uluitor, cum, deşi au mai multã libertate de dat din gurã, românii o duc tot mai prost. Este vorba de marea masã a românilor: cei care trãiesc din salariul minim, care poate fi cheltuit şi într-o zi, dacã românaşul nu este atent şi nu îşi achitã mai întâi facturile şi apoi Dumnezeu cu mila, pânã la noua leafã.
Institutul Naţional de Statisticã a dat publicitãţii datele aferente anului trecut. Este vorba de indicatorii privind civilizaţia, precum apã caldã, cãldurã, canalizare bunuri deţinute, accesul la alte facilitãţi. Adicã unele lucruri aşa-zis elementare. Procentele sunt cutremurãtoare şi aratã nu cã democraţia nu a funcţionat, ci cã în România democraţia a funcţionat selectiv, doar pentru unii şi pentru majoritatea a însemnat regres şi sãrãcie. Oamenii nu mai au bani sã îşi repare televizoarele şi au preferat sã revinã la cele vechi, alb-negru, scoase de la naftalinã sau din vreun pod. Culmea este cã nu le-au aruncat şi cã cele alb-negru încã mai funcţioneazã. Pe ecran nu este Ceauşescu şi producţia record de cãrbune sau de porumb a statisticienilor de pe vremea aceea, ci datele statistice ale zilei de azi, Dragnea, Iohannis şi Bãsescu. Televizorul a rãmas cel de pe vremuri. Culmea este cã faţã de 2014 – 1,2% procentul de utilizatori de televizoare alb-negru a crescut în 2015 la 1,4%, ceea ce înseamnã cã trendul este crescãtor sau cã e vorba doar de o modã, având în vedere cã este posibil ca cei care folosesc tv-ul, chiar şi alb-negru, sã achite în continuare abonament la cablu. Mai este posibil ca statistica sã nu cuprindã şi faptul cã încã nu mai erau oameni care aveau tv şi au ales varianta sã urmãreascã realitatea crudã şi costumele Armani ale politicienulor şi exit-polurile la tv-urile alb-negru. Este un semn al sãrãciei şi al subdezvoltãrii faptul cã oamenii revin dupã 26 de ani la tv-ul alb-negru. Oare cum se vede o realitate bicolorã, ca în comunism, deşi telespectatorul este în democraţie trãitor, cu o realitate extrem de coloratã? Unii ar spune cã mesajul ajunge la privitor şi aşa. Pânã la urmã diferenţa este de câteva culori. Cel puţin în ceea ce priveşte radioul nu existã nicio schimbare în ultima sutã de ani: apeşi pe buton şi se aude o voce sau muzicã. La tv au apãrut culorile şi alte îmbunãtãţiri, dar încã nu miroase mâncarea din televizor. Omul nu îşi mai permite sã mai viseze, privind o fripturã la televizor. O vede alb-negru.
Sãrãcia este mai mare când statisticile INS vorbesc despre veceul din fundul curţii. Ei bine România are cele mai multe toalete în fundul curţii, din întreaga Uniune Europeanã, raportat la numãrul de locuitori. Pânã şi bulgarii ne-au depãşit la servicii de canalizare oferite populaţiei, cu 54%. În România 52% din gospodãrii au veceul în grãdinã, printre buruieni şi printre zarzavaturi. De serviciile de canalizare oamenii au început sã fugã, din cauza preţurilor mari la utilitãţi. În mod paradoxal a scãzut şi consumul de apã menajerã şi de agent termic. Încã trei oraşe mari ale ţãrii au rãmas fãrã sistemul centralizat de termoficare. Locuitorii au ales variante de încãlzire care sã le permitã sã apese pe buton şi sã reducã din consum, atunci când nu îşi permit.
Nimic nu este întâmplãtor. În fiecare an, populaţia României se reduce cu 70.000 – 80.000 de persoane. Este echivalentul populaţiei unui oraş, chiar reşedinţã de judeţ. În ritmul acesta în 2040 populaţia ţãrii va fi de sub 14 milioane de locuitori, adicã va scãdea dramatic şi numãrul alegãtorilor cu drept de vot şi cel mai probabil cã se va reduce numãrul oraşelor şi al comunelor, prin pustiire efectivã sau prin comasare. Traversãm una din cele mai negre perioade din viaţa poporului român, din 1918 încoace. Nici în perioada celui de-al Doilea Rãzboi Mondial nu am regresat în halul acesta, deşi am fost bombardaţi de ambii eliberatori: ruşi şi americani. Suntem prea sãraci, ca sã ne mai ia cineva în calcul în caz de rãzboi. Doar vor trece tancurile şi atât sau va pica o bombã, aşa, demonstrativ.
Singura veste bunã este cã statul canadian se gândeşte sã elimine vizele pentru români. Avem UE, avem NATO. Tot e ceva. Pregãtiţi-vã bagajele cei care aţi mai rãmas. Canada e un tãrâm neexplorat de românul liber vorbitor şi cu veceul în fundul curţii. Cum o fi sã pleci în Canada fãrã vizã şi cu o mie de lei în buzunar? Are cineva curaj sã o mai ia din loc? E pregãtit de un veceu în mijlocul casei? Trecerea de la grãdinã, la gresie va fi durã. Atenţie!
