*”Axa lumii” pare sã fie în mare pericol dupã atentatul terorist de la Nisa şi dupã recenta loviturã de stat (sau ce-o fi fost ea) din Turcia. Ambele evenimente au vizat, direct sau indirect, structura de rezistenţã politico-economicã a continentului european, relaţiile sale multiple cu Statele Unite ale Americii. Dacã atentatul de la Nisa pare efectul unei acţiuni singulare, patronate, totuşi, de temutul ISIS, ceea ce s-a întâmplat în Turcia se dezvãluie tot mai evident a fi rezultatul unei acţiuni concertate, vizând efectiv bazele statului modern turc. Rãmâne, pe mai departe, un mister implicarea realã (ipoteticã) în aceste evenimente a preşedintelui turc Regep Erdogan, bãnuit a le fi orchestrat spre a-şi consolida puterea. Cert este, totuşi, cã mitul puterii liderului de la Ankara începe serios sã se clatine, din ce în ce mai multã lume acuzându-l în prezent de orchestrarea „loviturii de stat”. În ceea ce mã priveşte sunt convins cã Erdogan va profita la maximum de situaţia prezentã din Turcia pentru a-şi consolida şi pentru a-şi face cât mai profitabilã poziţia de putere deţinutã. Dacã va avea şi instinctul de a nu întinde prea tare coarda în relaţia cu partenerul american, nici el într-o situaţie tocmai comodã.
* Liderii PSD (Liviu Dragnea, Lia Olguţa Vasilescu şi alţii) sunt chemaţi, mai nou, unul câte unul sau chiar toţi odatã, sã dea, nu-i aşa, explicaţii la DNA. Fiindcã, vorba aia, se apropie campania de toamnã (electoralã, dar ce credeaţi, agricolã?) şi timp nu prea mai este ca rândurile celui mai mare partid sã fie, cât de cât, rãrite, aerisite, decimate, în fine. Cu aceste minunate ocazii, domn’ Livache (sau Livicã, mã rog, cum vã place!) şi-a putut reîntâlni fosta soţie, pe doamna Bombonica, şi ea prinsã într-un dosãrel de korupţionen, nu ştiu cu câtã îndreptãţire, dar nu trebuie sã pierdem din vedere faptul cã DNA are, probabil, printre obiectivele de bazã, şi unele cu caracter pur umanitar. Cum ar fi refacerea unitãţii familiei. În ceea ce o priveşte pe simpatica primãriţã a Craiovei, dumneaei a declarat, nu ştiu cât de prudent, cã procurorul i-a cerut sã facã un denunţ împotriva lui Klaus Iohannis, cel care, printr-un nefericit complex de împrejurãri, a ajuns, acum aproape doi ani, preşedintele României. Asta e, retrãim, se pare, în România, perioada denunţurilor staliniste, în urma cãrora te puteai trezi, fãrã prea multã vorbã, la… rãcoare, pe perioadã nedeterminatã. Comic, ba chiar foarte comic e cã, dupã aceastã întâmplare, Administraţia Prezidenţialã a dat un comunicat prin care ni se spune cã preşedintele nu o cunoaşte pe doamna Lia Olguţa Vasilescu, cã nu are cunoştinţã de nu ştiu ce, nu ştiu cum şi alte asemenea bâlbâieli. În condiţiile în care respectiva doamnã le-a declarat procurorilor lui peşte cã nu vrea sã facã niciun denunţ împotriva cuiva, oricine ar fi el, comunicatul de care vorbim seamãnã cu gestul nu ştiu cât de reflex de a te apãra de nişte muşte care nu existã. Sau poate cã existã, în fine. Pãrerea mea? Existã, la anumite niveluri, prezumţia cã Lia Olguţa Vasilescu cunoaşte anumite lucruri pe care le cunoaşte şi Klaus Iohannis, dar cel din urmã nu vrea sã recunoascã. Din aceastã dilemã (dacã despre o dilemã este vorba!) nu puteţi, vorba marelui clasic, ieşi. Am zis!
* Cicã este oficial: numitul decedat Dan Condrea s-a sinucis. Mde! Probabil cã este varianta care mulţumeşte pe toatã lumea. Cu asta dosarul Hexipharma a fost închis, prin urmare toate ramurile de implicare… colateralã pot sta liniştite. Mãcar pânã la urmãtoarea schimbare de distribuţie de la nivelul serviciilor de tot felul, tangente sau nu regnului politic.
*Penibilului Adrian Curaj (omul fãrã locuinţã personalã, dar posesor a douã locuri de veci în cimitirul de fiţe Bellu), i-a succedat, la portofoliul Educaţiei, şi mai penibilul Mircea Dumitru, pânã mai ieri rector al Universitãţii din Bucureşti (!!??), traducãtor de tratate filosofice din limba germanã fãrã ca dumnealui sã cunoascã aceastã limbã (conform propriilor declaraţii!). Bãieţaşul ãsta şi-a început ascensiunea fulminantã chiar în zorii „revoluţiei” din decembrie 1989, când a fost „pescuit” de irefutabilul Liiceanu de la o casã a pionierilor din Ilfov, unde se zice cã ar fi condus un cerc de traforaj, şi pus în postura de redactor de carte la Editura Humanitas (fostã Editura Politicã), abia achiziţionatã printr-o formã „subtilã” de fapt de la Statul român. Dar, cu toate astea, cum a ajuns aceastã nulitate prost lustruitã la conducerea celei mai mari şi mai prestigioase universitãţi româneşti şi de aici tocmai în fruntea sistemului naţional de Educaţie este greu de explicat. Sã fie la mijloc stindardul anticorupţiei cu direcţionare anti – Victor Ponta pe care acest Mirciulicã l-a îmbrãţişat cu un entuziasm, vrând sã lase impresia cã lucreazã? Cine sã ştie? Cumva Santa Klaus?
* Ilie Nãstase a împlinit 70 de ani?! Aproape imposibil de crezut pentru un om, pentru un mare sportiv, al cãrui nume a fost totdeauna sinonim cu tinereţea şi cu nonconformismul! Cu aceastã ocazie, el a fost invitat la Cotroceni şi decorat. Bine cã şi-a mai adus cineva aminte de el. Fie şi între douã voiaje sau între douã sterpe declaraţii de presã…
