Dreptate, fotbal, tuse, junghi…

* Un potop de ironii s-au abãtut asupra mea, stimaţi cititori, dupã ce, în numãrul trecut al Obiectivului mehedinţean şi într-o emisiune de televiziune (la GALAXY TV), am pronosticat, cu un anumit coeficient de certitudine, de parcã eram cel puţin nepotul Mamei Omida (!!), cã Naţionala de fotbal a Portugaliei va câştiga titlul european! Ce mi-au putut auzi urechile în aceste zile mi-e şi ruşine sã vã mai spun. Pânã duminicã noaptea târziu, nici nu mi-am ridicat ochii din pãmânt. Dar şi când şutul acela izbãvitor al quasi-anonimului Eder a scuturat plasa mult prea orgolioşilor (şi nu tocmai excedaţi de sportivitate) fotbalişti francezi, cu numai câteva minute înainte de final, am slobozit un sunet care, în tãrie, nu neapãrat în expresivitate, l-a surclasat pe cel cunoscut din serialul de desene animate cu Familia Flinstone! De bucurie, au urlat nu numai mica Portugalie, dar cred cã, din motive mai mult sau mai puţin asemãnãtoare, întreaga Peninsulã Ibericã şi împrejurimile, care au avut de suportat, de-a lungul vremii, greţoasa aroganţã francezã.

* De ce mã bucur de triumful Naţionalei Portugaliei? Din mai multe motive. În primul rând, pentru cã nimeni nu o luase în calcul pentru câştigarea titlului european. Nici înainte de competiţie, nici chiar dupã ce, infirmând toate pronosticurile, s-a calificat în finalã. În al doilea rând, pentru cã, de-a lungul timpului, Portugalia a fost urmãritã de ghinion, neavând parte de nicio mare victorie la vreun campionat mondial sau european, deşi calitatea, tehnicitatea fotbaliştilor proveniţi din aceastã ţarã era, adesea, cel puţin egalã cu cea a jucãtorilor din marile puteri fotbalistice. În sfârşit, în al treilea rând, pentru cã locuitorii sãraci ai acestei ţãri sãrace şi cu multe, multe probleme, Portugalia, meritau o asemenea bucurie naţionalã. Fie şi numai pentru a-şi crea iluzia cã au scãpat, pentru o sãptãmânã-douã, cât dureazã fiesta, de necazurile curente. Asta e viaţa, cu farmecul, durerile şi picanteriile ei.

* Câteva cuvinte despre Cristiano Ronaldo, vedeta incontestabilã a acestei echipe. Indiscutabil, un foarte mare sportiv, un foarte mare fotbalist! Un fotbalist despre al cãrui talent nişte neghiobi purtãtori ilegali de pix şi/ sau microfon au zis cã ar sta mai degrabã în freza datã cu gel sau în pãtrãţelele de pe abdomen decât în inspiraţia din gambe. Cã tocmai de inspiraţia din gambele lui Ronaldo se temeau francezii o dovedeşte şi faultul criminal, golãnesc comis asupra lui, deliberat, de copilul din flori şi de pripas, Dimitri Payet, despre care circulã bârfa cã ar fi un mare fotbalist, aiurea, la mã-sa în bãtãturã! Ronaldo este, însã, poate în primul rând, un mare caracter. Dupã ce i-a fost fãcut zob genunchiul, el a încercat, preţ de vreun sfert de orã, sã continue partida, dar i-a fost imposibil. A pãrãsit terenul cu ochii în lacrimile amare ale fatalitãţii cã nu i-a fost dat sã contribuie de factor la marea victorie a naţionalei portugheze. O victorie care cine ştie dacã şi când se va mai repeta. Dar a rãmas pe banca tehnicã, alãturi de selecţioner, agitându-se, zbãtându-se, dând indicaţii tactice colegilor din teren, menţinându-le astfel acestora moralul la cote maxime. Aceiaşi purtãtori ilegali de pixo-microfonie îl integrau pe Cristiano Ronaldo în tipologia reprezentatã, la noi, de Mutu. Câtã diferenţã, ce distanţã! Dacã tot suntem la capitolul comparaţii, daţi-mi voie sã spun cã, dupã pãrerea mea, Ronaldo este cu cel puţin o clasã inclusiv peste  rivalul sãu tradiţional, Messi. Asta e!

* Din ce în ce mai penibile -  recentele ieşiri la rampã ale procurorilor de la DNA. Crezând, probabil, cã au retezat aripile marii corupţii din România, bãieţii de sub faldurile madamei Kovesi i-au adus la declaraţii pe unii  înalţi prelaţi ai Bisericii Ortodoxe Române, pe motiv cã ar fi „binecuvântat” câteva opere de colecţie cu temã religioasã ale fostului deţinut Becali George. Ce ruşine! Bãi Gigi, dacã eşti aşa de bun creştin precum grãieşti şi te închini, du-te, bãi, şi mai fã patru-cinci luni de puşcãrie, dacã de asta-i doare pe trupeţii baschetbalistei ratate, nu-i mai pune pe nişte oameni care au crezut cã-ţi fac ţie un bine în posturi atât de penibile. ªi, Doamne iartã-ne, de penale. (Demisia, madam’ Prunã!). Trist e cã, în acest timp, stâlpii de odioasã amintire ai regimului bãsist (Udrea, Videanu etc.) îşi fâlfâie şuncile la soare pe plajele Europei şi nu numai. Unii, pentru o bucatã de pâine şi un salam, furate spre a da de mâncare copiilor, fac ani grei de puşcãrie. Bine am ajuns! Iar alţii, care au ajuns sã se creadã Dumnezei pe pãmânt, compromit definitiv actul de justiţie, dispunând aducerea la audieri cu mandat, jandarmi şi dube a unor copii între cinci şi şapte ani! În vremea aceasta, mult temuta şi lãudata (??!!) DNA  are nevoie – şi nevoia i se satisface pe loc! – de un sediu faraonic şi de o halcã impresionantã de la bugetul de stat (ãsta da „morman”!), pentru a-şi procura o cât mai finã/fidelã aparaturã de ascultare a celor care au tupeul şi îndrãzneala de a nu ridica osanale instituţiei cu pricina, cucoanei care o cãlãreşte întru propriul folos nepatrimonial, binomului şi statului de drepţi, în general. (Cuvinte cheie: cap. România, umblã, spart, dreptatea).

* Ultima orã: Bãsescu şi-a unit destinele cu „partidul balama”, hulita formaţiune fondatã de şi mai hulitul „general izmanã” – Oprea, UNPR, care, prin fuziunea cu PMP, dispare de pe scena politicã. Bravo! Tusea şi junghiul! Mi-l şi închipui pe Irefutabilul fost primar al Severinului ţopãind  precum un cintezoi, de bucuria revenirii „în familie”, cum ar fi zis Ponta. Mai ales cã, evident, va fuziona şi Udrea. Cât de curând!…

* Este de vãzut ce se va întâmpla în Consiliul Local Drobeta Turnu Severin dupã fuziunea dintre PMP şi UNPR. Cert e cã PSD va rãmâne în minoritate, mai ales dacã PNL va face alianţã cu… noul PMP. Nu mã bucur, dar când le atrãgeam atenţia liderilor PSD locali cã încuscrirea de orice fel cu Gherghe Constantin este nocivã, „piatrã de moarã” de gâtul oricui, toatã lumea se uita… acru la mine. Ba chiar nu mi se mai rãspundea la salut. Ei, dragã PSD, acum, vorba furnicii din fabulã, joacã dacã poţi! Cum rãmâne cu locul eligibil promis lui Gherghe la parlamentarele din toamnã? Vom asista, cel puţin în acest amãrât judeţ, la bãsirea de formã şi de fond a PSD?