Dacã stai sã analizezi sumar, în cele mai multe oraşe ale ţãrii se regãsesc, fãrã niciun fel de probleme, relicve ale comunismului. Dacã stai sã te uiţi la anumite comune şi sate şi cãtune se regãsesc anumite relicve de ev mediu târziu. Pânã la urmã se naşte întrebarea cum a trecut epoca modernã peste România şi cum a afectat-o. Spun specialiştii în istorie cã modernizarea ţãrii a fost începutã imediat dupã instalarea regalitãţii. Pânã atunci România se zbãtea sã iasã din fumul negru şi gros al Evului Mediu. Cel puţin în Moldova şi în Ţara Românescã, unde nu a fost atât de bine evidenţiatã influenţa imperiului din Vest, lucrurile stãteau de-a dreptul dramatic. Mai ales în zona ruralã. De altfel şi în urmã cu o sutã de ani lucrurile stãteau dramatic, în special în ceea ce priveşte accesul la utilitãţi, educaţie, calitatea vieţii, calitatea hranei, accesul la servicii de sãnãtate şi altele. Bãrbaţii români erau atât de costelivi, încât cu greu se calificau pentru serviciul militar. Şi împerecherea, spun cãrţile de sociologie şi medicinã, se fãcea în aceeaşi camerã comunã în care locuia toatã lumea, de la vârsta a treia, stâlpii familiei, pânã la sugari. Se murea vârtos în lipsa accesului la servicii medicale corespunzãtoare. Alimentaţia se baza pe cartof, nãut, fasole şi linte, deşi România era grânarul Europei. Vara era mai simplu, când apãreau urzicile, prunele şi alte legume, fructe şi buruieni. Românul fãcea ce fãcea, locuia în case din chirpici sãpate în pãmânt şi tot reuşea sã distileze alcoolul care îi dãdea putere de muncã şi îl fãcea sã uite mizeria în care trãieşte, dacã era conştient de ea, accesul la educaţie fiind limitat, în general.
Se spune cã imediat dupã instalarea regalitãţii, germanii au rãmas consternaţi cum s-au putut construi palate şi clãdiri somptuoase în Bucureşti, fãrã ca sub acestea sã existe un sistem de canalizare. Adicã întâi s-au fãcut clãdirile şi dupã a apãrut şi sistemul de canalizare. A fost cândva, dar mai şi este pentru cã sunt multe porţiuni locuite din România în care serviciile de utilitãţi publice nici nu şi-au fãcut simţitã prezenţa. Şi în anumite zone rurale oamenii resping astfel de elemente ale modernizãrii şi ale civilizaţiei. Motivul este legat tot de pauperizare. Apa la ţeavã sau la robinet este acceptatã, dar canalizarea nu, pentru cã, per total, creşte costul pentru fiecare metru cub de apã consumatã.De aceea acum ne întâlnim cu paradoxul ca sãtenii sã nu îşi mai doreascã niciun fel de canalizare, dacã înainte cu 20 de ani plângeau dupã modernizãri şi servicii de utilitãţi publice şi le cereau primarilor sã îi scoatã şi pe ei la luminã.
Românii au revenit la motivul care i-a unit de secole. Nu este vorba de visul de veacuri şi anume unitatea de neam şi de ţarã şi unificarea teritoriilor româneşti şi a popoarelor vorbitoare de aceeaşi limbã, ci de sãrãcie. Românii au trãit secole de-a rândul sub spectrul sãrãciei. Modernizarea are preţul ei. Românii nu au putut niciodatã sã trãiascã la un anumit nivel. Unii au fost prea bogaţi şi alţii, mulţi, prea sãraci. Nu au existat politici de echilibrare a dezvoltãrii şi de ridicare din sãrãcie a regiunilor. Uite, de exemplu, grecii. A mai auzit cineva ceva de ei? Mai ieri erau în faliment şi îi plângea toatã lumea cã se uitã prin tomberoane şi cã dau foc la deşeuri împotriva politicilor de austeritate. Uite cã grecii nu au mai murit şi nu au mai explodat. La ei sãrãcia însemna trecerea de la 4.000 de euro pe lunã la 3.000 de euro pe lunã şi renunţarea la al 13-lea şi la al 14-lea salariu. Asta înseamnã sã fii mafiot, cum se spune.
Culmea este cã românii sunt cei mai sãraci din Europa, dar muncesc cel mai mult. Mai mult şi decât polonezii şi germanii. De ce nu sunt plãtiţi în mod corespunzãtor românii? De ce avem preţuri aliniate la ţãrile UE, dar lefurile nu? Cine are interesul sã menţinã românii în sãrãcie şi lipsã de perspective? Cel mai probabil tot românii fac asta, dar s-au obişnuit sã dea vina pe alţii sau pe conspiraţii universale. Şi în bine şi în rãu, românii au gãsit câte o conspiraţie sau câte un român care a fost motorul lucrurilor. Cum am dat-o, cum nu am dat-o mereu am ieşit egali în sãrãcie, indiferent de epoca pe care am traversat-o. Avem şi noi scoarţa noastrã de oameni bogaţi. Dacã sãrãcia s-a distribuit în mod egal, bogãţia nu. Putem sã fim şi noi suedezi sau islandezi? Nu. Suntem prea aproape de Africa. E mai convenabil în sãrãcie, pentru cã nu ai niciodatã nimic de pierdut. România în sine pare sã fie un mini-continent cu propriile particularitãţi.
