1. Epoca Dinu redivivus!
Incapabili sã facem schimbarea atotrâmbiţatã de cãtre toţi cei implcaţi în procesul electoral 2012 din postura de candidaţi, în judeţul Mehedinţi, în Drobeta-Turnu-Severin, în special, am mers la urne înverşundu-ne sã punem ştampila pe candidaţii verzi, foşti portocalii, astfel încât am legiferat subterfgiul trecerii de la PDL-ul catastrofal pentru societatea româneascã la Mişcarea pentru Noul Mehedinţi, un produs politic de conjuncturã, manipulatoriu de sus pânã jos, menit sã ascundã greşelile şi incompetenţa managerialã a fostei guvernãri locale, matrapazlâcurile şi obedieneţa acesteia. Astfel, am lgiferat, prin vot, un Consiliu local cu o majoritate din “Noul Mehedinţi”, şi un primar, Constantin Gherghe, care ne-a luat ochii cu asfaltãri heirupiste, prin care iese iarba şi dragaveiul, cu borduri ce au început sã exfolieze, care au înlocuit granitul garantat pentru sute de ani, ne-a luat minţile cu parcuri noi plantate pe locurile unde fuseserã alte parcuri, cu bãnci care costã cât zeci de salarii minime pe economie, cu anvelopãri preferenţiale, la costuri gigantice, toate cu cheltuieli din împrumuturi ce au angajat contribuabilul severinean pentru vreo treizeci de ani de aci înainte!
Toate acestea ne aduc aminte de “epoca Dinu” a oraşului drobetatn, în care, tot aşa, alegãtorul severinean s-a încãpãţânat sã-l voteze pe Constantin Dinu, fost nomenclaturist de frunte al regimului Ceauşescu, trei legisaturi la rând, doar pentru cã era… bãiat bun, fãcuse alei şi plantase panseluţe, dãduse televizoare prin cãminele de bãtrâni şi zugrãvise nişte sedii de asociaţii de pensionari! “Epoca Dinu”, 12 ani în care am tot legiferat schimbarea de la un mandat la altul prin… stagnare în acelaşi proiect vetust, în care se vopsea gardul – citeşte, zona centralã a oraşului – dar, dincolo, dupã gard – citeşte, restul oraşului, rãmânea în mizerie şi decadenţã! “Epoca Dinu”, o perioadã pe care, acum, majoritatea o repudiazã pentru cã a venit salvatorul, Gherghe, care, ca sã acceadã la putere, acum patru ani, în 2004, a fãcut saltul din PSD în PD-L! Acum, în toiul campaniei 2012, s-a dat lovit de PDL-ul transformat în MNMH – chestia cu “Noul Mehedinţi”! – a cochetat discret, dar evident politic, cu USL-ul, iar noi am înghiţit gãluşca: l-am ales aşa cum odinioarã l-am tot ales pe Constantin Dinu! Jocurile de dincolo de sticla ecranelor televizoarelor şi a hârtiei de ziar de partid au fost fãcute ţinându-se cont de îmbrobodeala de care nu putem scãpa: ne-au minţit când cu binefacerile USL-iste, care-l plasau în frunte pe Gherghe, când cu cele PDL-iste, transformate în MNMH-uri, tot cu Gherghe, în capul coloanei de defilare! Cum dracului de-am fost aşa de idioţi de am crezut în acest joc dublu, s-ar putea întreba orice alt elector cu capul acasã, adicã pe grumaz, şi cu o oarece educaţie civicã? Iote cã se poate, la noi totul se poate, respectiv sã fim pãcãliţi, duşi de nas şi tãvãliţi, dupã aia, patru ani, de câte trei-patru ori la rând, ca sã ne dezmeticim! Partea proastã – şi mai proastã, de fapt – este cã dezmeticeala nu înseamnã decât o reluare a acesteia, reîncãrcatã, dacã vreţi o terminologie modernã! Dovada este aceastã realegere a lui Constantin Gherghe, din nou, pentru un al doilea mandat la Primãria Severinului, în condiţiile în care PDL-ul a pierdut peste tot în ţarã, cu câteva mici excepţii, care, practic, întãresc regula acestor alegeri generale româneşti: Jos PDL, jos, Guvernarea Bãsescu! Ei, bine, nu, noi am optat pentru încremenirea în proiect, noi am votat pentru rãmânerea pe loc, noi am votat pentru Gherghe în continuare la frâiele unui oraş sãrac, fãrã industrie, fãrã locuri de muncã, dar cu mult asfalt, cu super-markeuri de jur împrejur, şi cu datorii publice întinse pe 30 de ani!
2. Incompatibil, dar “bãiat bun”!
Un primar despre care s-a vorbit cã ar fi fost, o vreme, incompatibil conform ANI, despre care se spune cã ar avea un apartament la Viena şi un hotel în apropierea acestei mari capitale, despre care se mai spune sã ar avea o casã de vacanţã la Seliştea, Izverna… Nu ar fi nimic cu toate aceste enumerãri din averea personalã dacã ele ar fi fost realizate în cei patru ani de mandat, din salariul de primar, redus, sã nu uitãm, cu 25 la sutã de la 01 iunie 2010! Dacã domnia-sa a putut, sã-i fie de bine, dacã nu, acum e mai greu de controlat, cã are şi jumate plus unu din configuraţia Consiliului local, configuraţie reieşitã tot din votul nostru dupã “reţeta Dinu”, plus viceprimarii amândoi, din care unul, city manager, cã nu mai avem cuvinte în limba românã sã facem organigrame!
Cu o formulã PDL-istã la guvernarea severineanã şi cu una la mustaţã, la Consiliul judeţean, adicã tot cu o apropiere de proporţie între USL şi PDL, nu avem decât sã ne punem pofta în cui şi sã mai înghiţim în sec urmãtorii patru ani!
Am refuzat schimbarea, de fapt, schimbarea schimbãrii, pentru cã tot ceea ce s-a schimbat pânã la aceste ultime alegeri locale în Severin, n-a fost decât tot un fel de bãtutul pasului pe loc, în care s-au schimbat între ele doar castele de baroni locali, de grupuri de interese, sau de “structuri mafiote”. Acum, le-am legitimat pentru încã patru ani! Doamne, ce şi-or mai râde-n barbã de prostia şi credulitatea noastrã! Dar, aşa ne trebuie, sã ne tragã-n piept pânã ne-or sãri capacele, iar noi, prin urmare, sã nu ridicãm glasul deloc, sã tãcem şi sã înghiţim, pânã ne-o înghiţi pãmântul de tot, dacã ne-o mai putea şi el înghiţi, de naivi şi aplatizaţi la minte ce suntem!
3. În genunchi şi cu ruşinea-n gât!
Luând-o mai încetişor, sã mai spunem cã şi prezenţa la vot a fost chiar dacã mare, a fost doar de aproape 50 la sutã! Deci, jumãtate dintre noi n-au ieşit la vot! Aceştia sunt şi mai vinovaţi, ei ar trebui sã plãteascã moral dublu pentru efortul celor care au stat în stradã în decembrie şi ianuarie, şi februarie, la protestele de atunci, cã sã pice Guvernul Boc, şi clica lui de PDL-işti. Iatã, nu aţi ieşit la vot, şi, indiferent de motivaţie, sunteţi blamabili de eşec dublu faţã de cei care am mai ieşit, şi am încercat sã facem ce ne-a tãiat capul! Dacã ieşeaţi şi voi, poate cã ne-aţi fi îndreptat greşeala aceasta, de a-i fi întinat pe cei care au sperat schimbarea schimbãrii, dãrâmarea clanurilor PDL-iste şi aerisirea societãţii româneşti, înlocuirea celor care s-au tot schimbat între ei, de 15-20 de ani, la guvernare şi-n administraţia localã… Dar, nu s-a întâmplat asta! În genunchi, şi sã rãmânem acolo, ruşinea celor ce vor veni dupã noi şi ne vor judeca faptele! Cã “vorbele” lor ne-au convins, portocalii sau verzi, de pe televizoare aservite sau din pagini de ziar cumpãrate! “Faptele” lor au fost cele de vopsire şi de schimbare a retoricii, când fermã, când emoţionalã şi îndureratã, când mieros-manipulatorie, când rãspicat-democratic- gongoristicã!
4. Proprietatea lui Gherghe?!
Mai dihai, însã decât toate, în plan oral, un fel de urcatul scroafei în copac, este faptul de a fi devenit un fel de proprietate a primarului Gherghe! “Severinenii mei!”, ne gratuleazã domnia-sa, din când în când, când vrea sã ne mângâie orgoliul de locuitori ai unei urbe pe care o cunduce, aşa ne spune, de parcã noi am fi sclavii dumnealui, poporenii dobândiţi, ori moşteniţi, trecuţi în cartea dumnealui funciarã şi de avere! Care “severinenii mei”, domnule primar? De când aveţi dvs. severineni în tutelã sau proprietate? Este un afront aceastã sintagmã de sorginte medievalã, prin care stãpânul îşi delimita proprietatea şi, implicit, dreptul de viaţã şi de moarte asupra supuşilor! Noi suntem severineni, şi atât, nici ai dvs. nici ai altcuiva! Feriţi-vã sã ne mai însemnaţi ca pe capre, sau ca pe vite, sau ca pe deportaţii Bãrãganului, de cãtre o stãpânire dictatorialã, sau, mai rãu, ai Siberiei, pe toţi, la un loc, nediferenţiat! Dacã cineva se simte “severineanul meu”, adicã al dvs., n-are decât, s-o spunã, şi sã ne lase în pace, dacã atât îi este demnitatea de fiinţã umanã şi de severinean, dar sã nu se mai amestece printre noi, sã nu ne confunde lumea cu pigmeii subdemocratici, cu ciumaţii pro-bolşevism, şi care submineazã idealurile Revoluţiei Române şi a marii mişcãri de protest din iarna-primãvara 2011-2012!
Am înfrânt, putem sune glumind amar! Dar, dincolo de glumã, se deschid porţile noii dictaturi, Mişcarea pentru Noul Mehediţi se poate transforma în Mişcarea pentru Noua Dictaturã! Noul Mehedinţi este Vechiul Mehedinţi, pus împãiat în geamul democraţiei ca sã-l credem noi, viu, şi sã vinã poştaşul – pardon, pontaşul – sã-i aducã pensia! Iar, dupã proporţiile scorului electoral, nici USL-ul nu este departe de o astfel de perspectivã! Atenţie, mierea puterii este la fel de înşelãtoare, nu ţine cont de doctrinã sau de platformã, de promisiuni sau de “schimbãri” de faţadã! Ea corupe, şi pace!
