Democraţia de sub scoarţã

Nu cred cã existã o altã ţarã în care cetãţenii sã fie umiliţi, batjocoriţi şi sãrãciţi în aşa hal. Nu existã o ţarã în care multinaţionalele, bãncile, companiile şi alte grupuri de interese sã aibe întâietate în faţa intereselor comune ale cetãţeanului. Nu cred cã existã o clasã politicã mai slabã şi mai coruptã pe vreun alt continent. O ţarã care dispundea de atâtea resurse şi pe care nu le mai deţine. O ţarã care a fost feliatã între cine a vrut din afara ei şi între cine a vrut din interiorul ei. Nu se mai ştie cine conduce România şi dacã cei pe care îi votãm sunt cu adevãrat liderii noştri sau doar nişte executanţi care nu au nicio legãturã cu democraţia şi cu modul în care este exercitat votul.
Democraţia româneascã pare sã aibe aşezatã pe deasupra o scoarţã sub care respirãm cu toţii. Deasupra noastrã sunt câţiva care au acces la sferele de putere şi nimeni nu poate penetra scutul puterii. Partidele sunt extrem de selective şi nu numai cã nu s-au reformat, dar s-au strâns şi mai mult, ca un arici, şi nu au dat voie sângelui proaspãt sã pãtrundã şi sã reformeze organizaţiile respective. Parese cã este doar un schimb de sceptru sau nici mãcar aşa, când votãm. Nu se schimbã nimic. Democraţia are punga bãgatã pe cap. Partidele româneşti, corupte şi palide, aşa cum sunt ele, au aruncat mãnuşa, ca lovite de amnezie şi nu mai ştiu ce rol au în conducerea statului.
Avem în prezent de-a face cu un guvern fãrã agendã publicã, fãrã interese dezvãluite şi fãrã oameni pe care sã îi putem citi. Poate cã cineva spunea cã Iohannis doarme. Da, este adevãrat, dar a avut un moment în care s-a trezit şi a fãcut jocul cu Cioloş. Adicã, partidele ciocul mic pânã la final de an, pentru cã sunt pline de corupţi şi nereformate. Pe undeva premisa este adevãratã. A fost lãsat rãgaz de un an şi ceva ca liderii politici sã vinã cu ceva nou şi cei vechi şi pãtaţi sã facã unpas în spate. În tot acest timp, un guvern de neisprãviţi pare cã se încurcã în legi şi în administraţie şi pare cã stã sã ia decizii majore, dar încã nu a primit OK-ul. Decizii majore pentru alţii şi devastatoare pentru români. Nu s-a simţit nimic din adierea tehnocraţiei în buzunarele românilor. Mai mult decât atât, umblã vorba cã tehnocraţii sunt puşi pe tãieri şi îngheţãri de venituri, mai rãu ca pe vremea lui Bãsescu. Nici un acord de împrumut cu organismele financiare internaţionale nu este departe de semnat. România nu mai este stãpânã pe ea. Românii par cã nu îşi mai decid soarta şi nu mai sunt stãpâni pe situaţie. Sãrãcia apare la orizont şi deja pentru un 4,2 milioane de români este una extremã. Potrivit barometrelor UE, peste 4 milioane de români nu au bani suficienţi sã îşi achite facturile lunare, sã îşi plãteascã gazele iarna sau nu mai merg mãcar o sãptãmânã în concediu.
Ne îndreptãm sã consumãm rãdãcini, precum nord-coreenii? De fapt, pe undeva suntem acolo, pentru cã se ştie foarte bine cã primãvara şi vara meniul familiilor sãrace, din mediul rural în special, constã în ciorbe de buruieni, legume şi fructe. România a fost transformatã într-o ţarã de sclavi şi de nestãpâni. Fiecare a fãcut ce a vrut şi aceastã ţarã. Este vorba de cei puternici şi cu bani. Statul român a fost atât de slab, încât a vândut toate companiile, resursele şi domeniile sale. Cei care sunt acum la guvernare nu fac altceva decât sã desãvârşeascã ce au început alţii. Este nevoie de o mânã forte care sã apere ultima redutã care a mai rãmas din statul român. Este vorba de bogãţia sa cea mai de preţ: unitatea naţionalã. Nu suntem departe, la cum a fost condusã România, de o separare ţãrii în mai multe provincii sau chiar în mai multe ţãri. Ardealul a început oricum sã se separe economic de România şi Bucureştiul e înainte pentru cã acolo se colecteazã banii din toatã ţara.
Chiar au adormit toţi şi nu vãd cã ne îndreptãm cãtre o enclavizare a ţãrii? Avem cele mai multe regiuni sãrace din Uniunea Europeanã, deşi sunt pline de pãduri, ape şi terenuri agricole!! Oamenii au ajuns sã nu mai aibe ce mânca de la o zi la alta. Am început sã decãdem în toate domeniile. Tot ce a fost mai bun a plecat şi copiii pleacã în continuare. Deja este prea târziu sã se mai întâmple ceva bun pentru România – o ţarã ţinutã în viaţã doar pentru a cumpãra din mall-uri şi din supermarketurile altora. Atât valoreazã România, cât consumã. Am dat tot. Ne-am vândut şi pe noi şi sufletele noastre şi pe cele ale cãror au murit în trecut pentru patrie. Patria pare în zilele noastre ceva care se apropie de sfârşit. Cine ştie în câte ţãri se va vorbi limba românã în viitor şi asta nu ar trebui sã ne bucure. Oricum românii s-au despãrţit, plecând 4 milioane din ţarã. Sã nu avem nevoie de paşaport sã trecem munţii. În România a fost comis jaful perfect. Nimeni nu a fost prins, deşi a fost furatã o ţarã întreagã, la lumina zilei. Cine conduce România? Cine vinde România? Ultima strigare.