Pânã la urmã şi aşa bunã, rea, cum este Codruţa de la DNA, ne facem treaba cu ea. Se mai sperie mogulii, afaceriştii, politicienii. Sau dacã nu se sperie, mãcar ajung dupã gratii o perioadã şi rãspund pentru faptele lor sau iau o pauzã. Nu ajungi şef peste anticorupţi peste noapte şi nu se ştia ce e sub pielea Codruţei în clipa în care Bãsescu a pus-o sã-i prindã pe corupţi, inclusiv pe el, dar în timp se formeazã şi un conducãtor şi se vede ce-i poate capul. Iar Codruţa a avut ceva timp sã arate ce poate. Pânã la urmã nu a mai rãmas nimeni din cei tari neverificat şi neluat sub lupa DNA.
Am avut din toate categoriile, cu o singurã excepţie. Este vorba de Traian Bãsescu. Poate cã meritã sacrificiul, dacã se aplicã legea în rest. Sau poate cã Bãsescu a fost suficient de abil sã nu-l prindã procurorii anticorupţie sau alte tipuri de anchetatori. Sau poate cã este un om încã înfipt adânc în anumite sisteme şi beneficiazã de un soi de protecţie la anumite anchete.
Cert este cã dacã s-a ajuns la episodul cu filarea şefei DNA şi cu ameninţãri înseamnã cã sistemul a început sã funcţioneze şi la un anumit nivel nu se mai poate penetra. S-a ajuns la spioni israelieni şi nu e lucru mare. Au fost dovediţi cã erau pe urmele şefei DNA şi cãutau material de compromitere. Poate cã în ziua de azi se mai şi fabricã anumite materiale compromiţãtoare. Cine ştie cât de supãraţi au fost mogulii media care au apelat la serviciile firmei respective, dacã jurnaliştii nu au mai fost de ajuns şi au ales profesionişti în filaje şi urmãriri. Disperarea este maximã dacã au ajuns la un asemenea nivel, iar ceea ce au de ascuns sau de pierdut este uriaş. Care era soluţia? Ei bine compromiterea şefei anticorupţilor din România. Fata nu pare sã fi consumat usturoi sau dacã a consumat s-a spãlat imediat pe dinţi sau pe mâini. Filatorii cautã orice, de la gunoiul din coşul de gunoi, la bonurile de benzinã, locul unde îţi faci cumpãrãturile, cu cine te întâlneşti în timpul liber, ce mãnânci, ce bei, cu cine te culci şi de câte ori, cine îţi face curat acasã, dacã ai vreun hobby murdar sau altele.
Dacã nu gãsesc ceva compromiţãtor cu obiectivul principal, se cautã rudele. Cine ştie, poate e ceva putred cu pãrinţii, cu fraţii, cu vreo rudã bolnavã sau nebunã sau cu fostul soţ sau cu actualul soţ sau copilul a luat notã micã în tezã. Nu se ştie niciodatã de unde poate sã aparã o informaţie necesarã mogulului, pentru a o pune la dispoziţie presei sale care îi serveşte interesele, dincolo de interesul public sau pe lângã interesul public. Dacã nici aşa nu apare ceva compromiţãtor se poate ajunge şi la înscenãri sau la fabricãri de amanţi, de casete video, de agenţi gata sã se culce cu obiectivul şi sã se lase filmaţi. Sau poate obiectivul preferã lucrurile scumpe, excursiile sau are vreo plãcere pe care sã şi-o satisfacã şi filatorii vin în întâmpinare.
Nu este greu sã intri într-o porcãrie în ziua de azi. Oricine poate sã îţi lase pe birou o carte cu un plic cu bani şi pânã se lãmureşte treaba eşti deja în malaxor. Este nevoie pânã la urmã de oameni care sã îi prindã şi pe cei care fac acest lucru şi chiar pe cei care aplicã legea şi nu o fac aşa cum trebuie. E bine cã sistemul a reacţionat şi povestea aratã cã Codruţa este impenetrabilã dintr-un anumit punct de vedere. Unii ar spune cã este virginã în ceea ce priveşte corupţia şi va rãmâne fecioarã cât va fi în sistem pentru a se lupta de la egal la egal cu cei corupţi şi chiar sã fie deasupra acestora.
Este Codruţa un procuror şantajabil? Pânã acum nu a apãrut nicio înregistrare, nicio informaţie care sã o compromitã. Ori o protejeazã serviciile interne şi externe foarte bine ori avem de-a face cu o Ioana D‘Arc autohtonã care nu a trecut prin patul nimãnui. Şi ca sã nu aibe probleme de vreo naturã, Codruţa trebuie sã rãmânã la fel şi în continuare. Sã fie prezentã doar la serviciu, sã îşi cumpere legumele de la piaţã, fãrã sã lase bacşiş, sã nu meargã la sala de fitness, ci sã facã flotãri în sufragerie, iar de la sex sã îşi ia adio.
Lupta anticorupţie este durã şi presãratã cu imprevizibil. Am mai vãzut procurori ok, dar despre care a apãrut ulterior cã s-au dedulcit la curcani sau damigene cu vin. Adicã nimicuri de genul ãsta, ca şi cum nu ar fi tot corupţie, ci nişte fleacuri. Apoi, când au cãlcat în rahat miroase rãu de tot, iar ca procuror când se împute treaba ţi-ai cam pierdut aura de anticorupt; pe viaţã.
Bunã, rea avem nevoie de Codruţa. Cã e a noastrã, cã e a altora, se mai sperie politicienii şi mogulii de ea. Poate se apucã şi de bãieţii deştepţi din energie, de cei sub acoperire din toate domeniile, de corporaţii şi alţii. Acolo unde sunt banii grei. Radioactivi de grei ce sunt.
