* “Marea bombã” a momentului – ancheta câtorva sute de ziarişti în toatã lumea, prin care s-a atras atenţia asupra imenselor sume de bani ascunse de potentaţii planetei în Panama şi în alte paradisuri fiscale – nu este decât un mare fâs propagandistic, echivalent, oarecum cu descoperirea apei calde, menit sã acopere cine ştie câte mari scandaluri publice, izbucnite mai peste tot în aceastã lume zbuciumatã. Pãi, spuneţi şi dumneavoastrã, stimaţi cititori, cine nu auzise pânã acum de cazurile atâtor politicieni, afacerişti, sportivi, interlopi de toate culorile, artişti de succes, care, spre a scãpa de marile corvezi fiscale din ţãrile lor, îşi depuneau averile în bãnci cu denumiri ciudate, arborescente, pierdute prin puzderia de insule şi insuleţe care coloreazã atât de variat şi pitoresc oceanele planetei? Chiar aşa, cine nu auzise? Dacã şi despre unii dintre „bieţii” politicieni ai Mehedinţiului, (unul dintre cele mai amãrâte judeţe din ţarã!) se auzise, cu destul de mulţi ani în urmã, cã ar avea conturi ascunse prin… Antilele Olandeze, ce sã mai zicem despre reprezentanţii marilor mafii (imobiliare, a retrocedãrilor, a bãieţilor, nu-i aşa, deştepţi, ale asfaltatorilor etc.), apãrute mai aproape de zilele noastre? La noi, prin urmare, banii ascunşi prin conturi… exotice sunt, cam de multişor, temã de folclor (politic) nou.
* Interesant mi se pare şi faptul cã, în acest pretins scandal mondial, au fost bãgate la înaintare nişte persoane nu doar cu mare notorietate, cu mare expunere mediaticã, dar şi cu o foarte ridicatã cotã de simpatie în rândurile oamenilor simpli (Michel Platini, Lionel Messi, chiar Vladimir Putin), adevãraţii rechini, şi cei mai odioşi totodatã, rãmânând, ca de obicei, în umbrã. C-aşa-i jocul (nu numai) pi la noi! Oricum, „pi la noi”, efectul „marilor dezvãluiri jurnalistice panameze” a fost, pânã una-alta, nul. Zero barat. Pentru cei care mai au capul pe umeri şi nu înghit pe nemestecate propaganda legatã de aşa-zişii campioni ai anticorupţiei autohtone, primul semn de încredere în lucrarea oamenilor legii ar fi trimiterea dupã gratii a lui Bãsescu şi a mafiei multiramificate patronate de el. Pânã atunci, mai ales vãzând cã toţi aceştia hãlãduiesc nestingheriţi prin spaţiul public, emiţând, culmea, în regim de foc automat, şuvoaie de prelegeri moralizatoare la adresa tuturor, eu nu pot sã-mi manifest nici mãcar un… rest de preţuire pentru DNA, Kovesi şi compania, care, prin insistenţa de a se bãga în faţã, în fotografie, cu orice prilej, la orice tãiere de moţ, inaugurare de aprozar şi de alte saloane de masaj, riscã mai degrabã sã devinã odioşi. Punct.
* Nu mai vorbesc de încurajarea delaţiunii, a turnãtoriei ordinare, o boalã şi aşa veche printre conaţionalii noştri. E posibil ca un mituitor sã fie absolvit de aceastã oribilã vinã doar pentru faptul cã „l-a dat în gât” pe cel mituit, pe beneficiarul de şpagã, cum ar veni? Uite cã la noi este posibil! Iar cucoana care beneficiazã mediatic de proliferarea unor asemenea profund respingãtoare practici se gândeşte – auziţi şi dumneavoastrã! – sã candideze la preşedinţia României, în 2019. Iar pentru a-şi atinge ţelul şi a-şi pãstra imaculatã (!?) imaginea publicã, dumneaei nu se dã în lãturi de la nimic. Inclusiv de la condamnarea jurnaliştilor care îndrãznesc sã emitã opinii inconvenabile despre activitatea ei (a se vedea procesul intentat câtorva jurnalişti şi editorialişti de la Antena 3). Trãiascã, înfloreascã şi lungeascã-se „bretonul naţional”! Şi, la umbra lui, îndeseascã-se bretonul mult prea rarefiat al evadatului din oastea lui Robin Hood direct în fotoliul cel mai înalt de la Palatul Victoria!
* Dominique Strauss-Kahn, fostul director al FMI şi una dintre victimele relativ recente ale înscenãrilor demolatoare vizând personalitãţile de vârf ale politicii şi finanţelor mondiale, a declarat, zilele trecute, cã decizia de tãiere cu 25 la sutã a salariilor românilor bugetari din 2010 nu a aparţinut FMI, cum au trâmbiţat Bãsescu şi Boc, la vremea respectivã, ci chiar Guvernului României, cel în numele cãruia Bãsescu a fãcut atunci criminalul anunţ! Stop cronometru! Vasãzicã nu FMI (organism internaţional cu pãcatele lui binecunoscute) ci chiar Guvernul României a provocat atâtea drame, atâtea pierderi de vieţi, poporului român! Declaraţiile lui Strauss-Kahn au venit, culmea, la foarte puţin timp dupã ce Bãsescu, pe un post de televiziune preferat, se lãuda, pentru a nu ştiu câta oarã, cã „a trecut ţara prin crizã” şi cã mãsura tãierii salariilor ar fi fost luatã la ordinul FMI. Ai trecut, zici, ţara prin crizã, golane? Poate ai trecut-o pe distinsa coana mã-ta, dar ai trecut-o atât de bine, cã biata femeie este de mult în lumea celor drepţi. Mã mir cum nu-ţi crapã obrazul de ruşine şi mai ai şi tupeul de a da sfaturi „de bun simţ” tuturor sau de a candida la primãria Capitalei! Huoooo!
* Irefutabilul a mai scris o scrisoare „iubiţilor severineni”, ştiţi de care, de-aia lacrimogenã de tot pişu’ din lume (plângea pãdurea şi zefirii, plângea şi lacul liniştit, vai de mama noastrã!), prin care, în binecunoscutu-i stil agramat şi vag preţios, anunţa cã nu va mai candida pentru un nou mandat la primãrie. Sigur, în ideea cã severinenii cei iubiţi vor veni buluc la Primãrie sã-l implore sã renunţe la idee. Dacã la atâta îi duce mintea pe „iubiţii severineni”, aşa sã facã. Din pãcate, prima victimã a irefutabilei strategii a fost PSD. Cum? De ce? În ce fel? Vom mai vorbi sãptãmâna viitoare…
