* Situaţia de la Palatul Cultural Teodor Costescu rãmâne cât se poate de confuzã, deşi unii sau alţii încearcã, pe ici, pe colo, sã o lãmureascã. Întrunirea oamenilor de culturã, cum li se spune generic, ce a avut loc acum aproximativ o sãptãmânã într-una din sãlile edificiului recent reabilitat, în prezenţa şefului comisiei de culturã din Consiliul Local, Cornel Folescu, o persoanã agreabilã şi extrem de binevoitoare, însã lipsitã de mijloace concrete de a gãsi şi aplica mãsurile imediate ce s-ar impune. Cine a învârtit totul în zona asta, pozând în salvator al culturii şi în (oh, Doamne!) Mecena modern, s-a dat plecat. Sã monteze, probabil, scenete cu şi despre arţari globulari şi palmieri altoiţi cu corcoduşi, în aerul eliberat de orice fel de complexe al Severinului. Asistat, desigur, de o pãdure de mãciuci microfonizate şi de camere de luat vederea atâtor şi atâtor inocenţi şi entuziaşti de Curte Nouã. Aşa e dumnealui: când e sã descurce nişte iţe tot de dumnealui încurcate, se dã ori lovit (persecutat de oamenii rãi şi de cârcotaşii care nu vor „sã se facã nimic în oraşul ãsta”) ori, pur şi spimplu, plecat cu probleme diverse „de interes naţional” (la nivelul oficial al discursului), în realitate, legate de cel mai banal (ca sã nu zic ordinar) shopping prin capitalele fostelor imperii europene.
* Întrucât concursul pentru ocuparea postului de manager scârţâia din punctul de vedere al legalitãţii de prin mai toate încheieturile, la începutul acestei sãptãmâni i s-a prelungit interimatul craioveanului Ion Dinulescu cu încã una sutã douãzeci de zile. Adicã fix cu patru luni. Am aflat asta de la scriitorul Viorel Mirea, care, pe deasupra, în cadrul emisiunii „Tribuna Societãţii Civile” de luni searã de la GALAXY TV, a mai fãcut numeroase aprecieri asupra calitãţii discutabile a muncii şi activitãţilor culturale severinene din ultima perioadã. Nu am cum sã nu subscriu la accentele critice ale valorosului poet, chiar dacã mi s-ar putea spune cã el este direct interesat în chestiune, fiind contracandidatul interimarului Dinulescu la funcţia de manager al Palatului Cultural Teodor Costescu. Senzaţia mea – aş vrea sincer sã mã înşel! – e cã acest domn Dinulescu (din câte aflãm, fost contabil la Teatrul Liric din Craiova) a fost adus cãlare pe o funcţie mare în Severin cu o anumitã misiune. O misiune încã nu tocmai bine conturatã pentru muritorul de rând, dar suficient de transparentã ca sã sugereze existenţa unui proces grosolan de aservire culturalã a Drobetei faţã de Craiova, oraş care se vrea, în viitorul apropiat, o capitalã culturalã europeanã şi care, din aceastã perspectivã, are nevoie de sprijin consistent materializat, cum sã zic, în mânã de lucru ieftinicã, dacã nu de-a dreptul gratuitã. Mã rog, cineva ar putea sã considere cã tot ceea ce spun sunã oarecum a paranoia, dar…
* Deci, interimarul de la Casa de Culturã mai stã pe aici (cel puţin) patru luni bãtute pe muche. Timp suficient sã-şi facã şi mutaţie pe Severin, în cazul când domiciliul stabil aici ar putea deveni o cerinţã obligatorie pentru toţi cei care se vor prezenta la concursul de manager. În sfârşit. Fiind însã vorba despre o problemã de maxim interes local, eu cred, în calitatea mea de simplu cetãţean care îşi iubeşte în mod sincer oraşul în care trãieşte, cã, în ceea ce priveşte alegerea unui nou manager al Palatului Cultural Teodor Costescu, ar trebui sã se renunţe la orice scrupul birocratico-legalist şi sã fie desemnatã, nu neapãrat printr-un concurs de dosare, persoana cea mai agreatã (mai iubitã, mai respectatã) de cãtre oamenii de culturã mehedinţeni pentru aceastã funcţie. Problema alegerii acesteia ar putea fi rezolvatã printr-un simplu plebiscit. Criteriile impuse doar pentru a bloca accesul unor candidaţi, îndeosebi tineri sau persoane nonconformiste, incomode, nu au ce cãuta într-o asemenea împrejurare. Oricum, un lider, fie el şi administrativ, al culturii severinene nu poate fi decât severinean. Asta ar trebui sã fie clar pentru oricine. Iar de aici încolo, oricâte orgolii ar intra în competiţie, totul se simplificã. Revenind la autoritatea în subordinea cãreia se aflã Casa de Culturã, aceasta este Consiliul Local Drobeta Turnu Severin. În acest consiliu sunt destule persoane care pot impune, în primul rând, legea bunului simţ în aceastã problemã şi care pot sã-l împiedice pe mult prea uzatul primar al Severinului sã-şi facã jocurile preferate şi mendrele. Mãcar acum, pe ultima sutã de metri.
* Continuã bilanţurile la instituţiile de forţã ale Statului (DNA, SRI, DIICOT, CSM etc. etc.). Ca şi cum numai aceste instituţii mai funcţioneazã în ţara asta. E bine. E foarte bine. Sub presiunea fricii, libera iniţiativã aproape cã a dispãrut cu totul, iar exponenţii adevãraţi ai performanţei româneşti prospecteazã ofertele altor zãri, altor orizonturi. ªi chiar nu pot bãnui cu cine ştie ce şanse de reuşitã. Dar cine sã se gândeascã la ei, atâta vreme cu cât am ajuns sã ne lãudãm Europei cu câţi miniştri, prim-miniştri, parlamentari am bãgat la puşcãrie sau pe câţi i-am plimbat, mãcar, prin faţa camerelor de luat vederi cu „brãţãri” la mâini. Despre recuperarea sumelor fraudate, deocamdatã se face ciocul destul, destul de mic… Asta e!
