Mã fraţilor, io zic cã dumneavoastrã dacã aveţi maşinã, nu mergeţi ca naşu Pantelicã. Nu cã naşu ar conduce ãl mai rãu, da când e cu naşa Reta, nu te mai ţii la ei: – Aşa Pantelicã, bag-o-ntr-a patra, calc-o pe coadã, depãşeşte-l p-ãla, vez d-ãla cu camionu, cã vrea sã se suie pe noi. Iote la aia, se cautã-n poşeta-n mijlocul bulevardului, şi pe ia poate-o catã pe-acas’, şi ia cherde vremea p-aci. Numai de astea.
Cã şi pi la Primãria Severin cãtarã procurorii, dupe actele cu anveloparea blocurilor, cã cicã nu s-a cam fãcut ce trebuie şi cum trebuie, cum au zis şi inspectorii di la Curtea de Conturi. Acuma, dupe cum zisã Tanţa lu Pecingine cã auzi pin centru oraşului, cicã nea Gherghe o sã cântãreascã cum stã treaba şi o sã ia o decizie, în perioada urmãtoare.
Mã nepoate, mã cetitorii mei de Obiectiv, da a mai mare surprizã pentru ziariştii prezenţi la uşa primãriei nu fu forfota dinãuntru, ci apariţia celor doi şefi ai judeţului, nea Aladin şi cu nea Liviu, probabel ca sã-i susţinã moralul lu nea Costel. Numai cã nu apucarã sã o mai facã, fiindcã atunci când vãzurã camerele de filmat şi aparatele de fotografiat îndreptate spre ei, o deterã la întors, susţinându-se cu greu unul pe celãlalt.
Mã fraţilor, da nu ştiu cum sã face, da numa la Mehedinţi e aşa, cã din 4 în 4 ani sã reactiveazã nişte deontologi de ocazie care, culmea gãsesc şi fraieri. Adicã dupã nişte ani de hibernare se trezesc cã le ştiu pe toate şi umplu paginile cu fel de fel de amintiri despre tot felul de politicieni, crezând cã ãsta e rolul presei. Sã doarmã 4 ani şi sã recupereze tot, în câteva luni. Cã dupã aia iar or sã disparã aşa cum au apãrut, probabel pentru încã patru ani.
Gata, bãieţii di la Floricola renunţã la salubrizarea Orşovei, pe motiv de neactualizare a tarifului, din 2011, plus cã şi bugetul s-a diminuat di la an la an şi aşa nu sã poate. Pã nu sã poate, cã bãieţii di la Floricola nu lucreazã aşa, pe degeaba, trebe şi tarifu sã creascã şi trebe şi bani mai mulţi bãgaţi din bugetul local.
Cã şi nea Bãlu lucreazã la imagine, nu mai zâmbeşte la fel, da cicã sã ocupã de minunile Mehedinţiului, sã le promoveze, sã le valorifice, dacã ar fi ales ce-şi doreşte. Dacã, pentru cã ales a mai fost, câte a fãcut şi câte nu rãmâne sã spunã votul din iunie, cert e cã nu aduce nimic nou sub soare şi nici cu nea Cîrjan nu sã poate lãuda, cã mnealui trebuie sã înveţe mai întâi gramatica limbii române (creeazã se scrie puţin altfel decât o face candidatul) şi apoi sã scrie proiecte, sã le înţeleagã şi abia apoi sã le explice. Cât despre punerea în practicã, cale lungã, ce mai.
Cã de pe Clisura Dunãrii sã vede frumos judeţu’ şi poate şi Severinu, da ce ne facem cu satele şi cãtunele uitate de zeci de ani?! Cu imaginea lor, cu nivelu lor de trai, cum sã facem?! Vã mai gândiţi, poate vã vine vreo idee magicã, pãnã dupe alegeri.
Da pãnã sãptãmâna viitoare, hai sã fiţi iubiţi şi optimişti!
