* Terorismul mondial – alimentat, din pãcate (asta e!), cu sau fãrã voie, de marea democraţie occidentalã – a lovit din nou, de data aceasta, la Bruxelles. „Chiar în inima Europei”, dupã cum titreazã emfatico-retoric marile publicaţii şi agenţii de presã din ţarã şi de pe continent. Astfel, şirul de atacuri teroriste, în urma cãrora şi-au pierdut viaţa atâţia oameni nevinovaţi, are toate şansele sã continue. Din pãcate, teroriştii nu sunt deloc sensibili la acest gen de retoricã şi probabil cã îşi râd în barbã de acţiuni de protest operetistice gen „Je suis Charlie”, „Je suis Bruxelles” şi aşa mai departe, acţiuni care, probabil, mai mult îi întãrâtã, îi stimuleazã. Cu toatã compasiunea, cu toatã durerea, cu tot regretul pentru zecile de vieţi curmate pe aeroportul şi în metroul din Bruxelles, în urmã cu douã zile, trebuie spus cã Europa nu poate, în niciun fel, sã invoce surpriza, faptul cã totul „ne-a luat prin surprindere”. Cel puţin dupã atacurile de la Paris din toamna anului trecut, când peste o sutã de persoane au murit, comedia mimãrii stupefacţiei, a surprizei, de cãtre auroritãţi ar trebui, mãcar din decenţã, sã înceteze. Cu atât mai mult cu cât, sub pretextul prevenirii şi combaterii acţiunilor teroriste, bugetele pentru securitate ale statelor europene au crescut substanţial. În timp ce, despre eficienţa acestor mãsuri, sunt încã foarte multe lucruri de discutat.
* La noi, SRI-ul este, din câte mai putem vedea, preocupat de jocurile politice interne, dirijate de baschetbalista din capul DNA. O fi bine, Mare Combinator, o fi bine? Teoria cã România nu ar fi, cel puţin deocamdatã, o ţintã atractivã pentru terorismul mondial (prin urmare, ne putem ocupa şi de altceva!), care se încearcã a ni se servi, mai mult sau mai puţin explicit, este cât se poate de pãguboasã. Nu neapãrat din cine ştie ce savante motive, ci, pur şi simplu, pentru cã o datã e ca niciodatã!. Dar, la noi, oamenii baschetbalistei s-au învãţat sã dreseze dosare din… şezut, adicã din denunţuri, din delaţiuni, din interceptãri şi din alte asemenea procedee audio-video, ignorând de facto munca de teren. Vreau sã zic, ignorând munca de strângere pas cu pas (n’est-ce pas?) a probelor incriminante. Ce-ar fi, de pildã, ca şi medicii (plãtiţi ca vai de mama lor, nu ca distinşii procurori DNA!) sã-şi opereze pacienţii direct din patul conjugal? Am dat doar un exemplu dintre zecile care pot fi date. Utilitatea socialã a unei profesii, a muncii unui semen, ar trebui sã fie un subiect de dezbateri mult mai serios.
* Cu privire la recentele atacuri teroriste, jurnalistul Rãzvan Ioan Boanchiş scrie, în numãrul de ieri al ziarului „Naţional”, o tabletã cu titlul „În loc sã apere aeroporturile, securiştii apãrã propagandiştii de la Bruxelles”, din care citãm: „Ultimul lucru care conteazã, dupã atentatele de la Bruxelles, este Campionatul European de fotbal, din Franţa. Şi, pentru cã nu conteazã, nici nu trebuie sã se mai ţinã. Aici nu-i vorba de lozinca „sã nu le facem jocurile teroriştilor!”. Acele jocuri le-au fãcut Serviciile Secrete din toatã Europa. În loc sã-şi apere ţãrile (mãcar aeroporturile) de bombe, securiştii updataţi pãzeau, probabil, birourile Monicãi Macovei şi ale altor propagandişti de la Bruxelles şi ascultau telefoanele oamenilor de afaceri.”. Rezon, coane! Dar, altfel, cum sã facã bieţii oameni rost de ştiri privind secretare, amante, coarne puse sau împunse, poternţa masculinã a mai ştiu eu cãrui ales al poporului, pe care sã le serveascã acoperiţilor din presa de toate culorile?
* Nemulţumiţi, se pare, de întârzierea plãţii subvenţiilor, câteva mii de fermieri au ieşit, miercuri, în stradã, protestând în faţa Parlamentului. Le înţelegem nemulţumirile – şi noi avem destule. Dar de ce nu au protestat ei în faţa Palatului Victoria, acolo unde Guvernul României îşi încãlzeşte fotoliile? Sã fie vorba despre ediţia a doua, revãzutã şi adãugitã, a protestului ciobanilor? Care şi-a ratat, într-un târziu, ţinta? Şi care a scos-o la rampã pe penibila Cristiana Anghel. Grevista foamei de acum nişte ani, care, din eroinã a tagmei didactice, ajunge a risca sã facã iremediabil de râs nobila profesiune de dascãl…
* În prima zi a primãverii astronomice, nişte lucrãtori de la DNA Craiova au descins, dis-de-dimineaţã, în fief-ul Irefutabilului. Adicã la Primãria municipiului Drobeta Turnu Severin. Pentru a-l întreba de vorbã despre nişte sume… problematice, apãrute în rapoartele Curţii de Conturi, în legãturã cu anveloparea unor blocuri, care n-ar prea fi fost… anvelopate, în ciuda costului manoperei, care ar fi fost achitat. Lumea vorbeşte… La un moment dat, în plnã discuţie cu procurorii DNA, fostul mili…, vanili ar fi dispãrut din sediul Primãriei pe o uşã care dã direct în Consiliul Judeţean şi dus ar fi fost. Cineva cicã l-ar fi vãzut, în aceeaşi zi, într-un hipermarket din Craiova! Sã fie Incomparabilul şi Indestructibilul un personaj ubicuu? Sigur e cã, în ziua urmãtoare, musiu Gherghe C. a organizat o conferinţã de presã, cum sã-i zic, restrânsã, în care a încercat sã convingã lumea cã nu e cu nimic vinovat şi, mai ales, sã afirme cã sperã ca nici subordonaţii sãi sã nu fi comis vreo greşealã în întocmirea documentelor deja ridicate de reprezentanţii DNA. Ei, da, aşa ne-am mai venit de-acasã! Cât despre intenţiile sale de a candida pentru un nou mandat, mai stãm, vorba aia, o mânã. Cel puţin pânã la o nouã (şi lãmuritoare!) vizitã a celor de la DNA…
