Ce a mai rãmas din statul român de dupã 1989? Ce putere mai are statul român, dacã începe sã nu mai controleze sectoare importante din economie? Treaba este cã am dat absolut tot. Am dat transporturile, comunicaţiile, resursele naturale, suntem pe cale sã devenim dependenţi energetic. Grupurile de interese şi companiile sunt mult mai tari decât guvernul şi decât statul român.
Numai anul trecut a fost vândut un milion de hectare de teren din România. Statul român nu mai este proprietar, românii nu mai sunt proprietari peste ţara lor. Aproape jumãtate din terenurile din ţarã sunt ale arabilor, italienilor, ruşilor, evreilor şi a altor neamuri. Pãdurile sunt şi ele vânate de marile corporaţii care au nevoie de materie primã pentru producţia de mobilã. România a vândut tot şi e pe cale sã dea şi ultimele resurse pe care le mai deţine. Statul român este minoritar la marile companii din toate domeniile şi care la un moment dat au fost ale sale. Nu mai are control asupra aproape nimic.
Statul a devenit doar un jandarm, doar un paznic de legi şi nu mai are aproape nicio companie importantã în economie. Statul a fost înlocuit de marile companii şi de bãieţii deştepţi. Românii au ajuns sã trãiascã cu greu sub povara taxelor uriaşe şi a facturilor la utilitãţi. Nimeni nu îi apãrã pe români şi cetãţenii sunt mereu pe plan secund când vine vorba de protejarea intereselor marilor companii din energie: CEZ, Enel, GDF, OMV şi altele. Culmea mizeriei guvernamentale şi politiceşti este cã toate aceste companii care au pus mâna pe domenii şi pe resurse importante din ţarã sunt firme de stat. De stat, politicieni români! Nu ne-a obligat nimeni sã vindem resursele şi sã vindem orice şi poate doar nişte politicieni corupţi le-au vândut. Toatã industria româneascã a fost pur şi simplu pulverizatã şi România s-a transformat din ţarã producãtoare de orice în stat consumator şi teren pentru supermarketuri în care mai mult de jumãtate din produse nu sunt româneşti. România aproape cã nu mai existã. Marile rãzboaie sunt cele care nu se poartã cu arma în mânã sau cu tancurile, ci sunt cele economice.
România nu a fost niciodatã mai slabã ca acum. Faptul cã România nu mai este un producãtor şi cã se repede sã îşi vândã pe nimic sectorul energetic sau sã ultimele companii pe care le deţine. Politicienii ori au fost corupţi ori cretini când au dat ţara pe nimic. Am vândut aurul, petrolul, gazele naturale, terenurile agricole, pãdurile. Ultimul pas ar fi sã vindem sursele de apã, dacã tot e economie de piaţã, strãzile, drumurile, sã privatizãm chiar şi instituţiile statului: poliţia, armata, biserica (asta e o glumã), guvernul, administraţia localã şi centralã. TOT. Ce rost mai are acum România, dacã nu ştie sã aibe grijã de cetãţenii ei şi încet-încet îi transformã în sclavii altor popoare? Ce vinã au cetãţenii cã sunt conduşi de politicieni corupţi sau coruptibili care nu viseazã ce sã facã pentru ţara lor, ci ce face ţara lor pentru ei? Mai exact fie spus cum pot agonisi averi uriaşe peste noapte şi fãrã sã îi intereseze dacã pun în pericol în acest fel existenţa statului român?
Ce rol mai au atunci serviciile secrete? Au pus şi ele ţara la tarabã? Sunt parte a aceluiaşi sistem de transformare în nimic a României? Poate cã serviciile secrete au rãmas singura speranţã, dacã sunt conduse de patrioţi. Cineva ar putea sã spunã pe cine intereseazã România, cã e o ţarã de nimic, dar ce se întâmplã cu toate resursele care au fost vânate de ţãrile din UE sau de alte state interesate. Ce se întâmplã cu 19 milioane de consumatori. E un numãr important de consumatori şi e şi o carne de tun şi o resursã umanã. Cei mai buni specialişti au plecat din ţarã.
Partea frumoasã este cã tehnocraţii de acum vor sã ne mai scoatã din case sã ne apãrãm ţara şi umblã la legislaţia privind stagiul militar. Cred cã mizeria şi corupţia politicienilor s-ar putea preta la aşa ceva. Dacã va fi nevoie ne vor trimite sã şi murim apãrând supermarketurile şi mecdonaldurile.
Pentru cine luptã serviciile secrete?
