Existã în spaţiul public de dezbatere din Severin, ideea, pãrerea, impresia, fantezia – numiţi-o cum doriţi– cã actualul primar, Constantin Gherghe, nu ar mai candida pentru un nou mandat. Nu ar mai candida din propria-i dorinţã de retragere, sau cã nu ar mai fi lãsat sã candideze, din propria voinţã a unor anumite instituţii şi organe, nu le dãm numele, persoane importante.
Eu sunt foarte convins cã toate acestea nu sunt decât zvonuri la ceas preelectoral, în baza cãrora contracandidaţii actualului primar pot visa cu ochii deschişi, pot sã-şi facã speranţe şi planuri pentru alegerile ce se apropie, cu un entuziasm sporit, odatã ce „cel mai iubit fiu al Severinului” nu ar mai participa la cursã. E şi un bun pretext pentru contracandidaţi de a se cotonogi unii pe alţii, imediat ce s-au trezit pe gazon. Problema e cã o fac degeaba, cãci nici unul nu va prinde finala cu Gherghe, cãci nu va fi nicio finalã, ci doar un singur meci, cu patru, cinci, şase jucãtori în teren, doar cã meciul începe de la 2000 la zero pentru Gherghe cãci, deh, a avut timp, douã mandate, sã tot marcheze în poarta goalã.
Sã zicem cã totuşi cã actualul primar nu va mai candida, lãsând cale liberã celor cu aspiraţii pentru aceastã funcţie. Am avea atunci cel puţin trei mari combatanţi, PSD (Marius Screciu), PNL (Daniel Cîrjan) şi PMP (Gabriela Dobrotã). Pentru liberali şi social-democraţi, ca sã ne referim doar la ei, situaţia e paradoxalã comparativ cu anul 2012, când candidau umãr la umãr, uniţi sub sigla USL, contra aceluiaşi Costel Gherghe (PDL) care pe atunci fãcea tandem cu Mihai Stãnişoarã. Nu a trecut chiar atât de mult timp ca sã nu ne amintim cum îmbrãcau ei tricourile fostei echipe de fotbal şi fãceau spectacol pe „Municipal”. Gherghe reprezenta PDL, deci guvernul Emil Boc, deci Bãsescu, fiind chiar preşedinte al PD Severin.
Contracandidatul sãu era şi atunci Marius Screciu (PSD) secondat de liderul liberalilor severineni, Daniel Cîrjan, şi el astãzi candidat, iar lupta a fost durã spre foarte durã. În 2012 tot ce a reuşit USL la locale, în Severin, a fost sã impunã un numãr de membri în consiliul local şi, în context judeţean, sã-l impunã pe Duicu la şefia Consiliului judeţean. Ce a urmat ştim bine. Duicu s-a destrãmat ca un castel de nisip sub presiunea valurilor. Mult efort pentru nimic.
Ideea e însã alta, nu ratarea politicã a lui Duicu: dacã o echipã bine sudatã, în 2012, cu lideri foarte dinamici precum Screciu şi Cîrjan, aflaţi pe valul antibãsist, nu a reuşit sã-l doboare pe Gherghe, cum vor putea reuşi acum, separaţi şi antagonici? Pãi e simplu: nu vor reuşi! De ce sã ne ascundem dupã degete. Pur şi simplu se prefigureazã un eşec politic clar, şi pentru liberali, şi pentru social-democraţi, în cazul bãtãliei pentru fotoliul de primar. Un singur tur, un primar în funcţie, şi contracandidaţi nervoşi, care vor împãrţi ce voturi au mai rãmas, puţine – cam aşa stau lucrurile. Gherghe chiar poate sã doarmã liniştit, victoria sa, chiar dacã una derizorie, e previzibilã. O victorie care nu foloseşte nimãnui, vã asigur, nici severinenilor, nici chiar actualului primar. O victorie din inerţie, atâta tot. ªi care nu va însemna pentru actualul primar decât alţi patru ani de rutinã, iar pentru severineni alţi patru ani de amorţealã, festivaluri de mici şi bere lângã cimitir, poate încã un sens giratoriu şi cam atât. Aceiaşi mediocritate de viziune edilitarã, în condiţiile în care, din punct de vedere economic, oraşul se tot scufundã.
În acoladã spus, candidatul PMP, Gabi Dobrotã, se bagã cu entuziasm în bãtãlia aceasta, dar nu are un mare suport de partid în spate, ci doar o notorietatea moderatã. Mulţi o vor prefera, desigur. Dar nu atât de mulţi astfel încât sã poatã rãsturna în mod radical situaţia şi Gherghe sã fie trimis pe tuşã. Poate peste alţi patru ani, dacã stãruie, dacã se ţine de idee şi e lãsatã sã se ţinã, doamna Dobrotã de la PMP ar putea fi primar. Dar Dumnezeu ştie ce va fi peste patru ani.
Tocmai pentru cã nu are sens, în condiţiile în care Gherghe e deja primar şi în mod cert va candida şi câştiga – nu lasã dumnealui jucãriile din mânã pentru unii sau alţii pe care nici nu-i considerã apţi sã-i ia locul -, nu vãd de ce unii dintre contracandidaţii sãi îşi dau la gioale între ei, în loc sã se pregãteascã pentru o opoziţie comunã, pentru un proiect politic matur, sub ultimul mandat al lui Gherghe, aşa cum nu au fãcut între 2012-2016.
Am vãzut câteva atacuri sub centurã, urâte. O campanie electoralã vine şi trece, ceea ce nu trece e ipocrizia şi prostia. Dar despre relaţia PSD-PNL, din 2012 încoace, pe data viitoare.
