Iar au apãrut bãieţii deştepţi de la FMI sã ne explice ce sã mai vindem, ce deficit sã avem, ce investiţii sã facem, cât salam sã avem în frigider, de ce companii publice sã scãpãm şi sã le privatizãm când trebuie şi sã ajungã la cine trebuie. Poate chiar la nişte companii de stat din statele mai dezvoltate, pentru cã aşa a fost modelul ultimilor ani, cel puţin în ţara noastrã. Sigur cã sintagma „ţara noastrã” nu îşi mai are sensul în România. Este mai mult „ţara lor”, decât a noastrã. Nici mãcar veceuri nu mai avem voie sã producem fãrã un acord cu FMI. Poate la un moment dat va trebui sã aflãm de la FMI cã am depãşit kilometrajul anual la hârtia igienicã folositã şi va trebui sã reducem producţia. Ori de rahat ori de hârtie igienicã. La fel s-ar putea aplica politicile şi directivele Fondului Monetar Internaţional şi la consumul de apã, la practicarea yoga, la consumul de biscuiţi cu ceai de cãtre pensionari. Poate şi cardiacii va trebui sã îşi ia tratamentul o zi da, o zi ba. La fel şi diabeticii. Poate şi operaţiile pe colon sau pe coloanã vor putea fi executate doar pe jumãtate pentru a reduce din deficitul de la Casa de Asigurãri de Sãnãtate. Elevii vor merge doar la jumãtate din ore pentru a face economie la hârtie şi la energie electricã. Este foarte bun Fondul Monetar Internaţional. Seamãnã cu un fel de PCR, dar cu sediul în Occident. Numai pe vremea PCR aveam indicaţii şi directive şi obligaţii şi restricţii şi impuneri şi decizii. Nu aveam voie la prea multe drepturi, dar avea o serie de obligaţii sau drepturile, dacã le aveam erau mai mult pe hârtie, decât în realitate. Sigur cã existã o diferenţã între FMI şi un regim dictatorial represiv. Adicã lipsesc torţionarii. Nu ne mutileazã fizic, dar o fac sufleteşte, prin desele strângeri de curea pe care le impun. Sãrãcia din comunism era parcã mai linã şi mai uşor de îndurat. Mãcar atunci nu vedeai atâtea pe rafturi pline şi foamea trecea mai uşor când era toatã lumea solidarã. Stomac lângã stomac. Tacâmuri lângã tacâmuri. De pui. Uneori le cumpãra lumea şi pe alea, deşi erau nişte oase rãsfirate printr-un fund murdar de vitrinã. Mai erau şi celebrii creveţi din Asia. Erau foarte buni la vremea respectivã. Ţineau loc şi de mâncare şi de orice. Cine îşi mai permite acum creveţi este tare. Pânã la urmã cine naiba cumpãra creveţii din comunism? Poate cã îi luam gratis de la vietnamezi, ca supliment la vreun contract cu bulion sau armament. Armament sau bulion, mãcar se fãcea ceva.
Recent a apãrut un sondaj de opinie conform cãruia, evident, Ceauşescu este cel mai apreciat politician al ultimilor 30 de ani, în România. Dacã bãieţii aceştia deştepţi din democraţie au reuşit sã îl transforme pe exponentul unui regim torţionar dictatorial şi criminal în cel mai iubit politician, înseamnã cã eşecul democraţiei este total. Ideea era sã trãim cât mai mulţi bine nu cât mai puţini. Democraţia aceasta seamãnã pe undeva cu socialism-comunismul românesc. Sigur, eliminând partea represivã, anumite libertãţi. Adicã e important cã suntem liberi, dar tot nu ne permitem sã mâncãm. Acum avem ce, dar nu avem bani, atunci aveam bani, dar nu aveam ce. Aveam bani este tot o chestie relativã, pentru cã dacã nu erau prea multe de cumpãrat senzaţia era cã aveai şi ceva bani prin buzunare.
S-a trãit rãu în ţara noastrã, se trãieşte rãu şi se va trãi rãu. Nu a avut nimeni curajul sã îi trimitã la plimbare pe femeişti, pe bancherii mondiali sau pe bãieţii deştepţi de la UE, din SUA sau din alte locuri. Adicã, vin bãieţii de la FMI îi mai trimiţi şi la plimbare, dacã ai biluţe sau ai vreun plan. Sã fii şi tu stãpân pe rahatul tãu. Sau dacã ai nevoie de banii şi de ratingul lor atunci mai baţi şi cu pumnul în masã, te mai scobeşti în nas, apoi în fund şi nu invers. Te faci un pic de grec şi mai fentezi bunul simţ. Treci pânã la urmã şi peste crizã, mai bagi mâna pânã la cot într-un buget, mai renunţi la al 15-lea salariu şi parcã e alta viaţa, decât român umil, mereu cu capul plecat şi gata sã şi-o privatizeze şi pe mama, dacã aşa îi spune FMI: Mama e sfântã, boilor, e ca patria. Dar termenii aceştia vin de undeva din comunism. Ne vine greaţã când îi auzim. Reauzim. Mergem cu FMI înainte. Suntem la mâna FMI. FMI a dat FMI a luat. Sau Domnul, dacã nu cumva am renunţat şi la el.
