Trist şi abuziv faţã de istoria şi cultura acestor locuri

               Deşi avem potenţial, deşi avem destule elemente istorice şi culturale pe care le-am putea scoate în faţã şi corela, cu inteligenţã, într-un demers de impact naţional şi european, facem ce facem şi ratãm, dãm cu bâta în baltã. Deşi avem specialişti şi oameni de culturã, tradiţie, comunitãţi artistice, pasiune şi bunã-credinţã pentru actul cultural, avem şi am tot avut, din pãcate, tot felul de politruci care se amestecã unde nu e cazul, unde nu se pricep, tot felul de decidenţi totalmente paraleli cu cultura, şi care nu doar cã nu înţeleg nimic din ce înseamnã o bibliotecã, un muzeu, un monument, o instituţie cu rol cultural, dar mai şi încurcã lucrurile. Din punct de vedere cultural lucrurile s-au degradat în ultimii ani, şi sunt tot mai puţini cei care se opun acestei stãri triste, provinciale, în care ne aflãm, protestând, din interiorul culturii, împotriva asaltului la care e supusã cultura de cãtre politicianismul mediocru şi lipsit de orice viziune istoricã. Pentru politic, atunci când duce la bun sfârşit ceva, cu chiu cu vai şi cu costuri enorme, important e sã iasã în faţã şi sã se batã cu pumnul în piept, sã se umple de o glorie tv efemerã şi stupidã. Pentru oamenii de culturã, interesaţi de valori, de simboluri, de coerenţa istoricã a frumosului şi binelui, altele sunt reperele. E trist cã Muzeul nu a fost încã refãcut, deşi s-au bãgat o groazã de bani. E trist cã piciorul Podului roman zace într-o cuvã nenorocitã de beton, bãltind în mizerii şi apã. E trist şi cã mult aşteptata deschidere a Cetãţii medievale a fost însoţitã de un uşor penibil politicianist, cu oficiali încolţiţi şi şifonaţi de sindicalişti. E trist şi cã Teatrul nu a fost redeschis încã, din motive de ISU, şi acest lucru stârnind ironii meritate. Au ratat oficialii noştri un bun prilej de precampanie electoralã taman de sãrbãtorile de iarnã. Îl vor recupera însã, anul ce vine. Partea proastã a chestiunii redeschiderii Teatrului (dupã ani la rând de lucrãri şi bani de bani investiţi) e cã s-a readus în discuţie un aspect ignorat: redeschiderea vechii Sãli de lecturã a Bibliotecii judeţene, un absolut respectabil sanctuar pentru generaţii întregi de intelectuali. Noroc cu presa care a pus degetul pe ranã în aceastã chestiune. Astfel am aflat cã e posibil ca vechiul, nobilul mobilier al Sãlii sã nu mai fie reaşezat la loc, iar în loc (cu costuri noi, deloc puţine) sã fie adus altul, fãrã nicio valoare istoricã şi simbolicã. Primii care au luat atitudine au fost scriitorii, sensibil legaţi de acest spaţiu aparte al vechii Sãli de lecturã, cu patina şi farmecul sãu aristocratic. Nici cã se putea o decizie mai proastã din partea conducerii Bibliotecii şi a conducerii Consiliului judeţean. O obrãznicie fãrã seamãn şi un act de sfidare. Nu ştiu câţi dintre politrucii de azi şi-au tocit coatele pe mesele Sãlii de lecturã. Se pare cã puţini, altfel ar înţelege de ce e atâta revoltã în mediul scriitoricesc. Revoltã pe care vechii bibliotecari o înţeleg foarte bine, cãci acolo e şi munca şi pasiunea lor de o viaţã. Raluca Graf, director al Bibliotecii Judeţene „I.G.Bibicescu”, spune cã vechiul mobilier a fost predat cu titlu gratuit în 2011 Consiliului Judeţean Mehedinţi. Pe motiv cã Biblioteca nu avea un buget alocat şi fonduri necesare pentru a demonta, transporta şi depozita corpurile de bibliotecã, în numãr de 77 de bucãţi, aflate în incinta Palatului Cultural „Teodor Costescu”.  Cum se spalã unii pe mâini din hârtii preferând un transfer de responsabilitate. Problema e cã explicaţiile acestea nu ţin, nu stau în picioare. Nu înstrãinezi nimic din patrimoniul cultural al oraşului, judeţului şi ţãrii tale, doar cã nu ai bani de demontat (?) şi transport. Nu demontezi şi nu transporţi nimic, dacã nu vrei şi nu e în regulã, moral şi legal. Ce sã se fi întâmplat? Veneau muncitorii şi demolau Sala de lecturã? Nu cred. Nu cobori cãrţile din rafturi pânã nu ai asigurat transportul integral al tuturor elementelor Sãlii. Într-o adresã cãtre Consiliul judeţean, directoarea zice cã „valoarea culturalã a sãlii este însemnatã”. Cum adicã însemnatã? Doar însemnatã? Este uriaşã. Este inestimabilã, stimatã doamnã bibliotecarã. Este o valoare fãrã preţ, datã nu doar de cãrţi, ci şi de mobilier, de şarmul fanat şi nobil al întregii arhitecturi interioare, şi de istoria nevãzutã dar sensibilã a celor ce au poposit acolo, ore în şir, pentru a lectura o carte, timp de decenii. „Acum doi ani a venit un reprezentant al Guvernatorului Bãncii Naţionale şi ne-a promis cã atunci când se va da în funcţiune ni se va reface mobilierul pe banii Bãncii Naţionale”, a mai declarat Raluca. Adicã e clar – sã ne luãm adio de la vechiul aer al Sãlii, şi sã ne pregãtim pentru mobilier din pal sau din ce-o fi. Sã aşteptãm dupã Mugur Isãrescu. Confirmarea vine şi de la Consiliul judeţean: „Nu ştim dacã se va monta în bibliotecã acest mobilier (vechi – n.n.), a fost o discuţie cã se va asigura mobilierul nou de cãtre guvernatorul Mugur Isãrescu. Aceste dulapuri ne-am gândit sã le folosim pe partea de dotare la muzeu. Deocamdatã nu se poate face nimic pânã nu se recepţioneazã complet, decât dupã recepţia finalã. Mobilierul va rãmâne deocamdatã depozitat şi pãstrat pânã la momentul în care va putea fi folosit”, a precizat secretarul Consiliului Judeţean Mehedinţi, jr. Ladislau Ştefan Mednyanszky. Cum adicã folosit la Muzeu când e al Bibliotecii? Cum adicã „ne-am gândit”? Partea cu gânditul e cel mai dificil de înţeles din toatã declaraţia bietului jurist. Problema e cã jurişti şi directoarea trec, ca orice funcţii efemere şi mediocru-vanitoase, dar efectele culturale rãmân. Este profund nedrept sã distrugi un veritabil simbol al vieţii intelectuale mehedinţene aşa, cã te-ai gândit tu, de capul tãu, cã iei dintr-o parte şi dai în alta, ca şi cum ai împãrţi bidoane de benzinã la staţie, pere şi mere din livadã, deşi livada e a statului. Aici e vorba de lucruri cu adevãrat simbolice, profunde, ce ţin de fibra culturalã şi istoricã a acestor locuri, nu ţin de mofturi şi pãreri şi minţi molâi. Trist şi abuziv faţã de istoria şi cultura acestor locuri.