Dupã şase ani de reabilitare cu fonduri europene, Palatul Cultural Teodor Costescu, clãdire emblematicã a municipiului Drobeta Turnu Severin, a fost transformat într-o clãdire chicioasã, de prost gust.
În anul 2009, Primãria Drobeta Turnu Severin reuşea performanţa sã câştige un proiect extrem de important pentru municipiu, menit sã ducã la dezvoltarea turismului în zonã. Este vorba de reabilitarea Palatului Cultural „Teodor Costescu” şi a Cetãţii Medievale a Severinului.
Ambele aşa zise reabilitãri ale celor douã edificii emblematice ale judeţului Mehedinţi, una pentru istoria naţionalã, alta pentru chintesenţa istoriei culturale a oraşului, susţinute cu importante fonduri europene, au fost realizate într-o bãtaie de joc, prin nepricepere, amatorism, grabã de ieşit în evidenţã, şi nu în ultimã instanţã prin a transforma ceea ce trebuia sã fie un lucru bun în unul prost.
Valoarea proiectului, aproape 13 milioane de euro
Conform proiectului în valoare de 59.684.141,80 lei (aproximativ 13 milioane de euro), lucrãrile trebuiau finalizate la sfârşitul anului 2012, dar pentru cã aici a fost descoperit un important tezaur, resturi de arme şi armuri, oseminte şi resturi de ceramicã, precum şi alte douã ziduri de incintã despre care nu se ştia absolut nimic pânã acum, termenele au fost prelungite, cu acordul UE.
Deşi lucrãrile trebuiau inaugurate în acelaşi timp, fiind vorba de un proiect integrat, Primãria Drobeta Turnu Severin anunţa cu surle şi trâmbiţe deschiderea Cetãţii Medievale în data de 26 septembrie a.c.. Evenimentul are loc, nu însã fãrã incidente, primarul Constantin Gherghe şi prefectul de Mehedinţi fiind huiduiţi de angajaţii de la RAAN, care în acele zile organizaserã o serie de proteste în municipiu. A treia zi de la inaugurare, Primãria pune lacãtul pe Cetate şi interzice accesul publicului, pe motiv cã vezi Doamne cã nu existã personal calificat care sã primeascã turiştii. O explicaţie evident puerilã; în realitate lucrãrile nu fuseserã încheiate.
S-a amânat deschiderea Palatului
În imediata vecinãtate a Cetãţii Medievale, în Palatul Cultural “Teodor Costescu” se lucra de zor, mai ales cã termenul de finalizare a lucrãrilor aprobat de UE este 31 decembrie 2015. Din afarã, lucrurile pãreau a fi în regulã. Mai mult, Primãria oraşului anunţã din nou ample manifestãri culturale cu ocazia deschiderii palatului pentru data de 13 decembrie. Neinspiratã alegerea datei, care s-a dovedit ulterior a fi cu ghinion (nefastã în istoria noastrã în mai multe rânduri). Pompierii au refuzat sã elibereze autorizaţia de securitate la incendiu din cauza mai multor nereguli descoperite cu ocazia activitãţii de recepţie a obiectivului, astfel cã Primãria a fost nevoitã sã amâne deschiderea palatului şi, evident, cu toate consecinţele de rigoare, adicã anularea spectacolelor programate şi deranjul produs unor invitaţi la Gala premiilor de excelenţã.
Obiecte chinezeşti
Cât priveşte aşa zisa reabilitare, biata clãdire, ridicatã cu atâtea sacrificii, a fost transformatã într-o chestie de prost gust şi ieftinã şi care nu peste mult timp va trebui cel mai probabil “reabilitatã” din nou, aşa cum s-a întâmplat şi cu Castelul Artelor, a cãrui reabilitare a costat un million de euro, şi, imediat dupã ce a fost dat în folosinţã, s-a constatat cã plouã în el şi nu se pot ţine acţiuni la etajul superior, iar acum este închis de cãtre ISU pentru cã nu îndeplineşte normele legale. Ceea ce şocheazã este modul cum a fost refãcut pe interior acest impunãtor palat. Obiectele achiziţionate sunt chinezãrii, produse ieftine şi de prost gust. Oamenii de culturã, scriitorii din Drobeta Turnu Severin sunt de-a dreptul oripilaţi, fiindcã nici mãcar comuniştii nu au adus un asemenea prejudiciu acestei clãdiri. Ctitorul palatului, Teodor Costescu, cel care şi-a pus în joc toatã averea sa ca sã-l ridice, s-ar rãsuci în mormânt vãzând kitsch-ul din Palat, ridicat cu sânge de toatã protipendada vremii sale, palat remodelat ca şi copie perfecţionatã dupã Scala din Milano, de cãtre marele arhitect Grigore Cerchez, şi care trebuia sã adape cu luminã toate provinciile româneşti de dincolo de graniţele ţãrii de atunci.
“Candelabrele sunt chiar penibile”
“În sala de recepţie, candelabrele sunt chiar penibile, ai senzaţia aceea de ceva grosolan. Aici trebuiau sã fie lucruri frumoase, care sã fie în ton cu arhitectura. Dar unde sunt candelabrele de cristal care ţineau organic de aceastã clãdire”, spune Ileana Roman, fostul director al Bibliotecii Judeţene „I. Gh. Bibicescu” şi membru al Uniunii Scriitorilor din România. Şi nu lipsesc doar candelabrale de cristal din sala de recepţie, ci şi oglinda vienezã din Sala Oglinzilor, caloriferele nou instalate, recuzita, sutele de costume, instrumente, mobilierul, şi câte alte lucruri adunate în o sutã de ani de nişte oameni împãtimiţi de teatru.
Sala de spectacol, o halã muncitoreascã
De-a dreptul tristã şi rece este sala de spectacol, care are acum aspectul unei vechi sãli muncitoreşti, în care erau convocaţi odinioarã oamenii muncii de secretarii de partid pentru noile directive.
„Sala mare nu mai are nici mãcar aspectul acela modest, de pe vremea lui Ceauşescu. Acum este un hangar, unde a pierit orice esteticã, are aspectul unei hale unde se bãgau pe timpuri muncitorii. Au fost lucruri rele şi pe timpul comunismului, dar ţineau mai mult de conducere, de oameni, care au încurajat prea tare amatorismul. Nu mai este cuşca sufleorului, nu mai sunt lojele. Nu avem nicio putere pentru cã ignoranţa conduce. Dacã oamenii ãştia ar avea cât de cât culturã, cã de aici pleacã toate relele …”, mai spune scriitoarea Ileana Roman.
Ce spune Primãria Drobeta Turnu Severin
Conducerea Primãriei Turnu Severin se spalã pe mâini şi spune cã „singurele noastre pretenţii sunt sã se respecte cerinţele de performanţã impuse de caietul de sarcini”.
„Noi am contractat o lucrare la cheie şi singurele noastre pretenţii sunt sã se respecte cerinţele de performanţã impuse de caietul de sarcini. Sunt o grãmadã de produse fãcute în China, dar ne intereseazã cerinţele de performanţã stabilite în caietul de sarcini. Din punctul nostru de vedere, a fost o licitaţie publicã deschisã şi s-au impus criterii de performanţã şi fişe de performanţã pentru produsele puse în operã”, ne-a declarat Nicolae Paponiu, city-managerul Primãriei Drobeta Turnu Severin.
Cum se fenteazã legea
De altfel, lucrurile sunt foarte clare atunci când vine vorba de produse „made in China”, achiziţionate în cadrul acestor proiecte cu fonduri europene. Existã o recomandare clarã, foarte durã din partea UE, care spune cã toate achiziţiile sã fie intracomunitare, prevedere care se regãseşte în condiţiile generale ale tuturor programelor operaţionale. În realitate lucrurile stau cu totul altfel şi majoritatea achizitorilor din România eludeazã aceastã prevedere apelând la serviciile unui intermediar care poate fi o firmã din România, Olanda sau orice alt stat UE. Aceastã firmã se aprovizioneazã direct de la furnizorul din China cu produsele solicitate, dupã care le revinde la suprapreţ celui interesat, moment în care tranzacţia ia forma unei achiziţii intracomunitare. Cu alte cuvinte, este foarte greu de dovedit aspectul penal al acestor manevre, în spatele cãrora se deruleazã sume importante de bani.
