Ma fraţilor, cã tot fu Ziua Naţionalã, îmi adusei aminte cã odatã defilã şi Sucã, când fu în armatã, cã a doua oarã nu mai apucã, cã-l lãsarã la vatrã. Pã da, cã ãsta de câte ori îl puneau sã facã ceva, nerodu fãcea altceva, cam aşa cum fac şi politicienii noştri de pin Mehedinţi. Îi alegi pentru una şi ei fac alta. Şi mai şi dau bir cu fugiţii, de nu sã mai aratã nici pe la paranghelii.
Da nici cu Sucã nu te faci de ruşine la de-alde astea. Cã de cum ajunsã în armatã, îl pusãrã la bucãtãrie, cã cicã-i placea meseria. Da al nostru pusã sare în loc de zahãr în cafea şi zahãr în ciorbã. Uitã cârpa de şters în oala cu tocanã şi cuţitu în aluatu de pâine, iar capela îi cãzu în varza cãlitã fãcutã pentru ofiţeri. Când dete un capitan sã bage furculiţa în varzã, scoasã boneta lu Sucã. Ghionionu lui fu cã era şi iscãlit pe bonetã cu creionu chimic. Aşa ajunsãrã sã-l trimeatã la Severin la garnizoanã.
Da cam atâta cu Sucã, de data asta, cã le avem şi pe altele ale noastre. Cã ete, nea primarele ce putu sã facã, când venirã reprezentanţii Casei Regale, le dete lopata în mânã şi la pus copãcei. Doi, care sã socotesc la ai cinci mii plantaţi de ‘mnealui. Pã dacã tot venirã, sã-i punem sã mai planteze, cã la asta ne pricepem, la copãcei, la bãncuţe, la beculeţe, la de-astea. Şi la poze, cã zisã al lu Zbanghiu cã el nu ieşi, din cauza lu nea Drãghiea, cã-i flutura o suviţã şi ãsta fiind în spate, sãrea contratimp şi nu reuşea fotografu sã-l surprindã.
Da nu fu numai asta, cã cicã neşte oameni de ordine, atunci când vãzurã cã ziariştii vor sã viziteze şi ei trenul regal sã pusãrã de-a doua. Cã cicã trebe sã stea la rând, da rându era numai pentru jurnalişti, cã neşte civili probabel aveau permis de liberã intrare pin faţã, cã erau “jurnalişti” în timpu liber.
Operaţiunea de îmbrânceli continuã şi la Ziua Naţionalã, cã probabel jurnaliştii ar fi trebuit sã relateze de pin copaci, cã altfel nu sã explicã excesul de zel al unora.
Una peste alta, trãirãm sã o vedem şi pe asta: nea Costel primarele la braţ cu nea Liviu vicele la depunerea de coroane de flori. Cum nea vicele Cârjan nu sã vedea, lumea a crezut cã cei doi au depus coroanele din partea UNPR şi nu a Primãriei Severinului.
Mã nepoate, da vã mai amintiţi câtã bucurie fu când sã turnã asfaltul pe dealul Colibaşilor şi şoferii scãpasãrã de gropi? Na cã nu avurã noroc, fiindcã dealul o luã iar la vale. Cu asfalt cu tot. Asta fiindcã s-or fi lãudat prea mult nea prefectu şi cu nea preşedintele de judeţ, ori cã fu fãcut de mântuialã? Da poate verificã cineva, cine trebuie.
Acuma, dacã vorbirãm de nea prefectu şi de nea preşedintele, ne surprinserã cã primul, din unul care a predat socialismul ştiinţific ajunsã sã laude monarhia, iar nea preşedintele, la 1 Decembrie, începu sã se vaite de greaua moştenire pe care i-a lãsat-o nea Duicu, dar şi de bãtãliile politice pe care le-a dus de când a fost uns şef de judeţ. Cã atuncea când nu merge treaba, dai vina pe moştenire. Cã aşa-i în tenis!
Aşa cã pãnã data viitoare, hai sã fiţi iubiţi şi optimişti!
