Vrem resetarea întregului sistem politic actual

Întreaga realitate socialã şi emoţionalã a ultimelor zile amintesc foarte bine de tensiunile din scoarţa terestrã dinaintea unui seism devastator. E atâta tensiune în aer încât te poţi aştepta, din clipã în clipã, la rãsturnãri dramatice de situaţie. Prea multã nemulţumire s-a acumulat în toţi aceşti ani. Oamenii, tot mai mulţi, resimt din ce în ce mai acut, cã trãiesc într-o societate bolnavã, coruptã, nedreaptã, ipocritã. Într-o realitate care-i nemulţumeşte profund. Orice minimalã radiografiere a lumii româneşti de azi prezintã semnele evidente ale unui organism aflat în suferinţã. Spre cine sã se îndrepte acuzele şi nemulţumirile oamenilor dacã nu spre pletora politicianistã care ne sufocã de decenii întregi sub aparenţele mizerabiliste ale aşa zisei democraţii?
Nu e democraţie ceea ce trãim astãzi. E o falsã, o aparentã democraţie. O democraţie ce a şchiopãtat de la început. O democraţie cu chip barbar, sub faldurile cãreia, în fond, a prosperat doar mafia, nu oamenii normali, obişnuiţi, cinstiţi. Oamenii obişnuiţi doar au suportat „rigorile” acestei democraţii de faţadã, inechitãţile sociale, corupţia, birocratismul, nepotismul, politicianismul grosier, falimentãrile deliberate, parvenitismul unora, întemeiat pe contracte oneroase cu statul, şomajul, lipsa de perspectivã pe piaţa muncii, decãderea sistemului sanitar şi de educaţie etc. Rãul românesc de astãzi are chipul politicianismului, al unei clase politice descalificate de propria ei incompetenţã de a conduce lucrurile pe drumul cel bun.
Pe acest fundal, protestele, masive, din aceste zile, sunt, în fond, expresia unei exasperãri publice. Reprezintã nu doar o formã, spontanã, de protest popular, declanşat de tragedia de la clubul „Colectiv”, ci şi un mare semnal de alarmã tras în faţa unei realitãţi devenitã de nesuportat.
Ceea ce spunea zilele acestea sociologul Vasile Dâncu mi se pare perfect valabil: „O societate care nu protesteazã este o societate care nu are mecanismele de control asupra puterii, nu are mecanismele de veghe. Ceea ce se întâmplã acum este o mişcare de stradã care aratã falimentul unui sistem politic şi nevoia unei resetãri totale a României, a unei resetãri totale a administraţiei şi a modului nostru de a gândi. Foarte mulţi dintre aceşti tineri spun un lucru care este esenţial şi pe care ei l-au înţeles: acela cã suntem vinovaţi, într-un fel, cu toţii. Este vinovat un întreg sistem. Ne uitãm şi la acei proprietari, la acei trei proprietari care au avut acel club. Aceştia erau tineri de vârsta lor, erau tineri investitori, cu siguranţã cã nu erau nici comunişti, cu siguranţã cã au vrut sã facã şi ei ceva modern. Poatã cã şi ei au fost obligaţi sã dea şpãgi, poate cã şi ei au fost obligaţi sã trãiascã în system. Aceşti tineri (cei care protesteazã – n.r.) se revoltã împotriva unui mod de viaţã şi, sigur, cã se revoltã împotriva celor care se aflã la putere în momentul acesta. Este un lucru normal, este o emoţie foarte puternicã”, a conchis sociologul Vasile Dâncu.
Vrem o resetare totalã a administraţiei, a politicului. Nu avem nevoie de un guvern. Ne-am dat seama cã toate guvernele sunt incompetente, sau neputincioase. Nu avem nevoie de partid, de baroni, de politruci. Nu, aceasta e concluzia acestor zile. Sunt sigur cã ne putem guverna şi singuri. România de azi nu mai poate continua aşa cum a fãcut-o pânã acum, acest lucru e cert.