Ce semnalizeazã politicianul cu girofar?

Nu aduce anul ce aduce ceasul. E valabil acest proverb mai ales în politicã. Vorbeam de fapt cã alegãtorii nu mai au cu ce sã fie surprinşi la urmãtoarele alegeri pentru cã partidele sunt incapabile sã se reformeze din interior şi vom vedea în mare parte cum baronii vor face listele. Vom vedea aceleaşi mãşti şi aceleaşi chipuri, cu un aluat similar, de cãrãtor de bagaje oportunist, fãrã succes într-o altã meserie şi care cautã sã se cãpãtuiascã printr-o funcţie aleasã, fãcând anumite jocuri sau votând anumite lucruri pe care le cere partidul sau grupul de interese. Va fi greu sã vedem la conducerea ţãrii o generaţie de harvarzi care nu îşi doreşte mai mult de un apartament şi o maşinã la mâna a doua, dar care sunt doxã de economie şi specialişti în politicã internã sau externã. Mai este totuşi de luat în calcul un element, care nu ştiu cât de mult sau puţin va cântãri în balanţa finalã. Sigur cã spun unii cã DNA şi justiţia reformeazã clasa politicã şi îi forţeazã pe unii sã facã pasul înapoi sau declanşeazã anumite resorturi prin care politicianul sau persoana influentã e aşezat pe tobogan. Sigur cã nu se mai aştepta nimeni la lovitura de imagine cu punerea sub acuzare a lui Ion Iliescu şi a altor granguri care au zdrobit tinerii cu ochelari din Piaţa Universitãţii care nu au dorit o revoluţie de faţadã. Nu se aştepta nimeni nici ca pe gâtul opiniei publice în acelaşi timp sã se vâre abil în aceeaşi perioadã dosarele clasate ale revoluţiei din1989 sau ale evenimentelor din 1989, cu o explicaţie puerilã care ţine numai poate de alte domenii. Adicã prin obosealã poţi explica prestaţia echipei naţionale de fotbal. Chiar în unele momente ai impresia cã se autosaboteazã. Este hilar faptul cã morţii de la revoluţie au apãrut în urma extenuãrii militarilor şi a unor erori de judecatã, când orice prost a mirosit putregaiul propus de foştii comunişti. L-au mirosit şi cei care au decis sã protesteze în Piaţa Universitãţii şi au fost zdrobiţi de mineri cu o furie nemaîntâlnitã. Adicã elementul politic i-a fãcut pe români sã se rãscoale unii împotriva altora. Cam acesta ar fi adevãrul adevãrat. Asta e o crimã şi mai mare. Crima nu poate fi iertatã, iar procurorii tocmai asta au fãcut în ceea ce priveşte dosarele revoluţiei. Dar verdictul din dosarele respective a fost pregãtit anterior de anunţarea cã Ion Iliescu a fost pus sub acuzare în dosarul mineriadelor. Adicã au murdãrit revoluţia printr-un verdict laş, dar au oferit opiniei publice un pic de sânge, mai ales celor care nu au uitat ce s-a întâmplat imediat dupã 1990. E mai greu sã judeci o revoluţie şi pe falşii eroi ai acesteia, decât nişte mãceluri de stradã. Poate cã e vorba de unul şi acelaşi lucru. E vorba de o revoluţie continuatã în Piaţa Universitãţii şi de contrarevoluţionari comunişti care au reprimat victoria adevãratei revoluţii începutã pe 16 decembrie, din interior sau cu un impuls din exterior. Se ştie foarte bine cã cei din piaţã au dorit ca securiştii şi comuniştii sã nu mai ocupe funcţii publice în România timp de 20 – 25 de ani. Comuniştii bãtrâni sau tineri care au preluat puterea de la Ceauşescu nu puteau accepta un asemenea târg şi minerii au fost o necesitate pentru Ion Iliescu, care nu a rezistat fãrã putere. Chiar şi aşa, „sãrac şi cinstit”, la adãpostul mentorilor sãi Lenin şi Marx.
Pânã la urmã unii ar spune unde e impredictibilitatea în punerea sub acuzare a lui Ion Iliescu în dosarul mineriadelor, pentru cã pânã la urmã sã spunem cã era posibilã şi o astfel de variantã în contextul avântului luat de justiţie. Întrebarea este dacã cineva anticipa verdictul în dosarul revoluţiei? Procurorii au lãsat istoria sã instrumenteze dosarele şi sã întocmeascã rechizitoriul şi sã-i mulţumeascã pe românii care au murit de „extenuare” la revoluţie. Existã totuşi ceva ce nu poate fi anticipat. Politicianul cu girofar. Ãla la care dã îngâmfarea peste oalã şi care şi mai semnalizeazã acest lucru, cum se spune în popor. Dacã un prost stã pe o bancã şi ea se rupe se spune cã cel mai inteligent cedeazã primul. Care e rolul lui Oprea în aceastã Guvernare? Între un girofar şi Oprea cine semnalizeazã primul? Cine dã ordinul de aprindere sau cine se aprinde? Chestiile astea sunt chiar imprevizibile. Inteligenţa e limitatã, dar ignoranţa şi îngâmfarea nu au limitã. Cu astea chiar putem fi surprinşi de politicieni.