Ca surda-n horã, ca scroafa-n copac, ca proasta pe gânduri…

* Am spus-o (şi scris-o!) de mai multe ori: nu mã topesc dupã Victor Ponta – iar dupã Gãbiţã Oprea, nici atât. Adevãrul adevãrat este cã ambii îmi sunt profund antipatici. Motivele sunt diverse (n-are rost sã le detaliez aici şi acum). Dar, vãzând cum s-au nãpustit asupra lor, aproape complet aiurea, ca la comandã, tot felul de ipochimeni, de la huhurezul cotrocean, la pupezele şi guguştiucii din Opoziţie (pe cintezoii acoperiţi din feisbuk-uri nu-i mai punem la soco!), cei doi încep sã-mi devinã cât de cât agreabili, ca sã nu spun de-a dreptul simpatici. Pãi, ce-i mai minunat decât sã-l auzi pe „micul Titulescu” spunând despre Santa Klaus von Sibiu cã s-a dus la Bruxelles „ca surda-n horã”? (Nu era mai bine „ca proasta pe gânduri”?) Sau sã-l vezi pe „generalul Izmanã” pus la stâlpul infamiei, fãrã sã fie vinovat de tragicul accident în care a fost implicat motociclistul din suita sa? Dacã Ponta încearcã sã-i punã oglinda în faţã penibilului şi panglicarului Io-ha-ha, Oprea încearcã sã intre, perfect justificat, în pielea victimei inocente, fiindcã e limpede cã, pentru toatã lumea, poliţistul a murit la datorie. Asta e, oricât de regretabilã, de dureroasã, ar fi moartea acelui tânãr bãrbat, transformarea evenimentului acestuia în sursã potenţialã de voturi mi se pare unul dintre cele mai respingãtoare lucruri posibile.
* Mai nou, nu ştiu care tip de propagandã încearcã sã ne inducã sentimentul cã, la nivelul cel mai înalt, lucrurile încep sã …coabiteze din nou. Mã tem cã este vorba de o nouã tentativã de prostire sistematicã a populaţiei. Ceea ce ar fi de naturã sã ne diminueze simţitor bruma de simpatie pe care o cãpãtaserãm pentru Ponta şi Oprea. Pãcat! Credeam cã, mãcar de acest sinistru obicei, mult prea compromisa noastrã clasã politicã s-a vindecat. Mai sperãm cã nu am crezut degeaba…
* Problema termoficãrii municipiului Drobeta Turnu Severin şi-a gãsit, pare-se, o rezolvare. Desigur, una provizorie, şi nici mãcar pentru întreg anotimpul rece 2015-2016. Pentru aceastã „performanţã”, ale cãrei culise le lãsãm pentru altã datã, înţelegem cã se bat, la nivelul meritelor, mai multe „vârfuri” ale politicii locale. Deocamdatã, nu cu foarte multã convingere. Ştiu ele (vârfurile) de ce. În primul rând, fiindcã foarte mulţi concetãţeni sunt la curent cu ceea ce au fãcut ele (vârfurile) astã varã. Parcã aşa se chema un film horor – „ştiu ce ai fãcut astã-varã”. Brrr!
* Dar demagogia din jurul acestui subiect este departe de a înceta. Într-o primã fazã, când deja se aflase cã Guvernul mai acordase o şansã Severinului, Irefutabilul primar al acestui oraş avansa ideea cã apã caldã şi cãldurã vom avea pe 1 sau 2 noiembrie. Dupã semnarea contractului între Primãrie şi RAAN, eveniment ce a avut loc luni, acelaşi primar a zis cã aşteptata încãlzire din apartamente se va petrece în a doua jumãtate a sãptãmânii viitoare, adicã dupã 5 noiembrie. Ţinând, însã, cont cã instalaţiile din apartamente nu au fost verificate şi cã focul de sub cazanele Termocentralei încã nu a fost reaprins, noi credem cã termenul la care toatã suflarea severineanã viseazã va fi cândva dupã 15 noiembrie. Eventual, de Ziua Naţionalã. Ca sã ne… simtem şi noi corespunzãtor.
* Deşi alegerile locale sunt încã departe, competiţia pentru câştigarea Primãriei Severinului s-a declanşat deja. Deocamdatã, în interiorul partidelor şi alianţelor. Dar se pare cã acolo respectiva bãtãlie cunoaşte cele mai dure, mai semnificative accente. Se fac sondaje, de o parte, de alta, iar atunci când aceste sondaje nu conduc cãtre un câştigãtor detaşat, care sã poatã fi aruncat în lupta de la locale din primãvarã, se apeleazã la „o casã de sondaj serioasã”, de pe undeva, de preferinţã de prin Bucureşti. Fãrã sã se ştie (sau poate doar acceptând tacit cã multe asemenea case de sondaj „serioase”, „prestigioase” , dau adesea nişte rateuri epocale, în goana lor dupã bani câştigaţi uşor. Vreţi exemple? Mai bine sã le caute cei interesaţi. Altceva voiam sã subliniem. În aceastã etapã, a desemnãrii de cãtre partide, în urma unei competiţii interne, a unui candidat, se pun la cale viitoarele abandonuri. Ca sã nu spunem viitoarele trãdãri, menite a face loc vreunui impostor cu… pedigree. şi, evident, cu mijloace (am cu ce, bãi, am cu ce!). Suntem chiar de-a dreptul curioşi dacã se vor repeta scenariile din 2012. Când un partid mare şi puternic şi-a abandonat, în plinã campanie, propriul candidat la primãrie, pentru a-l susţine, cu tot arsenalul din dotare, pe cel din tabãra adversã. Rezultatele acestei manevre… strategice atât de deştepte le simţim, iatã, pe pielea noastrã, şi astãzi.
* Noua Ţiganiadã se deruleazã, în cadenţe cu adevãrat… epopeice, pe Kanal D, avându-i drept protagonişti pe Leo de la Strehaia şi „tribul” lui. Care, de ceva vreme, şi-au stabilit tabãra în buricul Bucureştilor. Acolo unde avem parte de nişte scene de-a dreptul mormântale, iar pirandele de toate vârstele, ca sã prindã trenul (şi trendul) modei, au început sã-şi umfle „balcoanele” cu silicoane. Nu cumva au venit prea târziu? Pentru cã, uite, Prodanca, Luciu şi alte „dive” au început sã dea jos din sãculeţi. Cicã de teama cancerului. Dacã nu cumva e vorba de un nou trend…