Dictatura de pluş a PSD

Pentru social-democraţii mehedinţeni care tocmai ce şi-au ales preşedintele şi conducerea centralã la recentul lor congres, numirea lui Andrei Stãnişoarã în funcţia de subprefect al judeţului e o chestiune ce ţine de ironia sorţii, de prolixa sinergie a faptelor politice şi de meandrele concretului de tip caragialesc, unde cam toţi sfârşesc prin pupat piaţa independenţei.
Nu cred cã şi-ar fi imaginat vreodatã, la nivelul anului 2012, al aprigelor alegeri locale, cã vor ajunge colegi de guvernare tocmai cu adversarii lor cei mai înverşunaţi, aflaţi atunci la putere, cei din PD-L ce forma atunci Mişcarea pentru Mehedinţi. Şi uite cã sunt. O situaţie cât se poate de ironicã pentru un PSD care la precedentele alegeri se cam chinuia într-o opoziţie dificilã şi nervoasã faţã cu un PD-L autoritar, cu mult mai bine aşezat decât e PSD azi, în arcanele puterii. Pur şi simplu comparaţia nu se poate face. La nivelul lui 2012 democrat-liberalii, astãzi topiţi în noul PNL unde şi-au pierdut vigoarea, ba au diluat-o şi pe a altora, dominau totul pe palierul puterii, de la prefect la primar şi de la Consiliul judeţean la ultimul directoraş de instituţie, sub patronajul politic indiscutabil al fostului ministru Mihai Stãnişoarã. PSD, la putere, e un xerox eşuat, o palidã umbrã a fostului PDL în ceea ce priveşte autoritatea politicã. Dupã ce Adrian Duicu a fost trimis în tribune, numai despre autoritate nu se mai putea discuta în PSD. Abia în toamna aceasta social-democraţii par a-şi mai fi regãsit echilibrul intern, alegându-şi, în sfârşit, noi structuri de conducere şi un nou lider, în persoana lui Aladin Georgescu.
Dar ce mai poate face Aladin Georgescu pe ultima sutã de metri? Alegerile deja bat la uşã iar provocãrile sunt foarte mari. PSD e nevoit sã împartã puterea localã cu UNPR sau cu ALDE, ai cãrui lideri ştiu ce vor şi se mişcã mult mai dezinvolt decât o face acum principalul partid de guvernãmânt. Toţi aliaţii PSD s-au dovedit mai abili în a-şi susţine oamenii şi interesele decât au dovedit oamenii lui Ponta. Pesediştii de rând nu au putut decât sã constate, cu amãrãciune şi dezamãgire, cum vechii „dujmani” din PDL (cu care se bãteau electoral pe fiecare secţie de votare) s-au „aranjat” bine mersi sub puterea pesedistã, una cât se poate de mãmoasã. Tot felul de expedelişti şi-au pãstrat funcţiile şi funcţişoarele sub Ponta, şi o duc foarte bine, ceea ce nu poţi spune despre mulţi dintre pesedişti.
Acum, odatã cu instalarea noului subprefect, PSD mai are încã un motiv de micã frustrare şi furie taciturnã, dupã ce au mai asistat, neputincioşi, la înscãunarea lui Ion Mâţu, ex-lider democrat-liberal, de exemplu. Nu e vorba de o restauraţie a PD-L, ci de abilitatea fostelor figuri prime ale PDL de a se adapta şi chiar de a evolua sub „dictatura” de pluş a unui PSD molâu.
Dincolo de toate acestea, Andrei Stãnişoarã e un tânãr bine crescut, bine educat, bine format. Discret, cu bun simţ, dar energic ca om politic. E un exemplu pentru politicienii tinerei generaţii şi nu avem nicio îndoialã cã va onora aşa cum se cuvine funcţia pe care a ajuns. Reforma la nivelul prefecturii (care ne-a dezamãgit îngrozitor în perioada crizei de la RAAN, când practic aproape cã nu a existat dialog între sindicalişti şi reprezentanţii guvernului, şi nu numai) ar trebui chiar sã continuie. Poate cã e nevoie de oameni noi, mai tineri, şi mai energici, mai implicaţi în problemele acestui judeţ.