Tupeu imens sau nesfârşitã ipocrizie?

* Constat cu destulã surprindere cã numeroşi membri ai PSD declarã (şi, poate, chiar cred cu convingere!) cã Liviu Dragnea, alesul de la recentul congres în funcţia supremã, ar fi omul providenţial, de care s-ar putea lega renaşterea şi reformarea (oh, ce dulci şi înãlţãtoare cuvinte!) acestei formaţiuni politice. Omul, mie cel puţin, nu mi-a plãcut niciodatã. I s-a dus buhul cã ar fi un foarte bun organizator. Da, sub oblãduirea sa, a proliferat baronatul social-democrat în România. Ca orice Tãnase Scatiu de vocaţie, nenea Livache ãsta, crescut în rezervaţia dã bujori otrãviţi a bãsãului, a ştiut sã se strecoare şi sã se facã util printre greii PSD-ului, rezolvându-şi cu abilitate interesele şi cu o naturaleţe a mişcãrilor de parcã ar fi fost acolo de când lumea. Iatã cã acum nu se mai poate fãrã dumnealui. A devenit, nu-i aşa, indispensabil. Ba chiar autoritar de indispensabil. L-aţi vãzut cum a ridicat, cu un gest foarte ferm al braţelor, în picioare întreg poporul pesedist adunat în Sala Palatului, la al nu ştiu câtelea congres, sã se despartã de comunism şi sã-şi cearã iertare pentru crimele orânduirii respective? Aţi vãzut? Ce uimea în toatã aceastã jegoasã reprezentaţie mai mult? Imensul tupeu sau nesfârşita ipocrizie? Eu cred cã ambele, în egalã mãsurã. Ce a fost şi ce s-a ales din fostul partid al lui Iliescu şi Nãstase! Revenind la meşterul Livake, eu unul cred cã omul ãsta va fi groparul PSD. Noaptea trecutã am şi visat cã Bãsescu şi Iohannis, în tandem, îl vor decora pe şmecherul cu mustaţã pentru aceastã ispravã. Cu steaua mãmicuţelor lor. În grad de… dar mai bine lasã…
* Din… rând, au ieşit, cu nişte critici ceva mai contondente, veteranul Ion Iliescu şi mult mai tânãrul Mihai Sturzu. Drept recompensã pentru înţelegerea superioarã a legilor democraţiei de partid, primul a fost scos din Biroul Permanent Naţional, iar celui de-al doilea nu i s-a dat voie, a doua zi, sã intre în sediul PSD. Excluderea lui Ion Iliescu din BPN a fost motivatã prin aceea cã, preşedinte de onoare fiind, dumnealui poate participa la orice şedinţã sau activitate a partidului fãrã niciun fel de probleme. I-auzi una, prinde luna! Dar cu participarea omului la actul politic decizional şi cu dreptul lui de vot în luarea hotãrârilor capitale pentru partid cum rãmâne? Din pãcate, cu tot afluxul de „pãdure tânãrã”, de care se tot vorbeşte, Iliescu, la cei 85 de ani ai sãi, rãmâne, totuşi, mintea cea mai lucidã a acestui partid care se tot „cautã” şi nu prea mai câştigã nimic. Nimic în afarã de niscaiva ciosvârte locale. Dar, ştiţi cum e, ce-şi face omul cu mâna lui giocco di mano si chiama.
* Dar ţelul (încã) nemãrturisit al lui Livius ãsta este sã depunã PSD-ul la picioarele… cui dã mai mult, dacã mã-nţelegeţi ce vreau sã spun. Pariez un fir de leuştean contra douã boabe de orez decorticat cã aşa va fi. Chiar dacã el cicã ar fi reaşezat partidul, la recentul congres, pe stânga eşichierului politic românesc. Adicã un pic mai la stânga din partea dreaptã a dreptei. Bãtu-v-ar norocul de şmecheri ce sunteţi voi!
* Dar nici cu Dulapul Sãsesc nu ne este ruşine. Cu gândul la „guvernul meu”, dumnealui, bãrbatul de stat „elocvent ca un Trabant”, vorba cuiva, şi-a trimis trupeţii electorali în teritoriu – la ţearã, cum ar veni! – furând, cam cu o jumãtate de an şi ceva, startul campaniei electorale pentru „locale” de anul viitor. Capi de coloanã – Alina Gorghiu şi Vasile Blaga. Ambii, într-o vervã polemicã de zile mari, doveditã pe tot parcursul vizitei lor în judeţul Mehedinţi. Ce-i drept, nu puţine dintre atacurile lor la adresa administraţiei locale severinene erau justificate. Irefutabilul Gherghe, de pildã, a fost, cum se spune, cãlcat în picioare de liderii liberali. Douã rezerve am faţã de aceastã acţiune a Opoziţiei şi de efectele ei. Atmosfera de campanie – nefireascã şi ilegalã, dacã raportãm evenimentul la perioada în care s-a desfãşurat – şi memoria scurtã a unora dintre vorbitori, care au pierdut din vedere cã formaţiunile politice din care provin erau la putere cu nu tocmai mulţi ani în urmã şi ar fi putut rezolva multe dintre aspectele incriminate în prezent. Inclusiv criza provocatã de închiderea RAAN cu efectele ei în planul termoficãrii Severinului. Dar, în sfârşit, asta-i viaţa.
* Temperatura de afarã este, încã, suportabilã, prin urmare Indestructibilul primar al Severinului, care a ameţit problema termoficãrii pânã a terminat-o, mai poate sta cât de cât liniştit. Dumnealui şi ceilalţi factori responsabili, când sunt întrebaţi de cãldurã şi apã caldã, schimbã registrul timpurilor şi modurilor verbale, de la indicativ prezent la condiţional şi conjunctiv, adicã „sã facem, pentru cã s-ar putea”. Dar ce se va alege de liniştea Irefutabilului şi de condiţionalul sau de conjunctivul autoritãţilor, când frigul va face în case, şcoli şi spitale, primele victime? Poftim?