Competiţia celor care furã sub o formã sau alta

Mulţi vorbesc despre reformarea clasei politice, dar sub forme aparent noi se regãsesc aceleaşi fonduri şi aceeaşi substanţã. Clasa politicã pare incapabilã sã se schimbe şi sã propunã altceva, decât ce a prezentat pânã acum. Probabil cã la patru ani alegãtorul merge cu speranţa, cã poate acum o fi altfel şi s-o pune cu adevãrat pe treabã candidaţii care vor deveni aleşi. Candidatul este un om bun, deschis, recunoaşte impotenţa şi incapacitatea clasei politice, chiar o înfiereazã, lasã pe undeva sã se înţeleagã faptul cã el vrea mai mult şi nu e fãcut din acelaşi aluat ca fostul consilier local, primar, consilier judeţean sau altceva.
De fapt te şi întrebi ce rol au consilierii locali, judeţeni, municipali sau parlamentarii. Ei sunt doar nişte maşini de vot în mâna unor persoane sau grupuri. La aceasta s-a redus democraţia indirectã. Ruptura faţã de agenda publicã şi faţã de interesul cetãţeanului este majorã şi poate iremediabil de nerefãcut. Am spus poate tot cu speranţa cã mai multe capete luminate vor apãrea şi vor face treabã în interesul României. Chiar am depãşit procentul de politicieni corupţi, şpãgari, slabi, nepregãtiţi, neprofesionişti pe metrul pãtrat, în Europa. Deşi au vândut şi au furat tot ce se putea fura în ţarã sau aproape tot, încã se mai prezintã la alegeri şi se pun pe liste.
S-a revenit la liste pentru cã votul uninominal nu aducea decât mici schimbãri sau mai mult încurca. În politicã e cam aceeaşi spumã, iar uninominalul nu a putut face nimic pentru primenirea clasei politice. Nici nu se aştepta cineva sã aparã peste noapte feţi frumoşi în politica localã şi centralã. Pânã la urmã sistemul de politicieni avizi de putere şi de avere nu avea cum sã se schimbe. Din spate vin lupii tineri care vor şi ei ce au vrut cei de acum: teldrumuri, petromuri, adeesuri, maicrosofturi, şpãgosofturi, vilã acasã, vilã la munte, vilã la mare, vor sã se conecteze la conducta cu şpagã, aşa cum s-a conectat Oprescu, atunci când a venit la Primãria Capitalei.
Nu este aşa de uşor sã schimbi clasa politicã. Iar actuala clasa politicã opune rezistenţã la schimbare, este conservatoare, gãseşte cãi pentru a se perpetua şi pentru a rãmâne la putere. Vezi ce au fãcut pesediştii sã se reformeze. Unii chiar urlã din toţi rãrunchii la DNA sã nu îi mai reformeze. Vezi cum încearcã sã îşi schimbe pãrul în blanã de oaie lupul Blaga. Urlã toţi cã e vorba de dosare politice. Este adevãrat cã DNA ar trebui sã mai ia şi din grupul Bãsescu, cu şeful de grup cu tot, pentru a nu rãmâne în urmã o dârã puturoasã, din lupta anticorupţie. Lupta anticorupţie constantã rãmâne singura soluţie, dar e ca şi cum ai folosi ciorapi de damã în locul curelei de transmisie.
E şi DNA-ul o soluţie, însã schimbarea profundã trebuie sã vinã tot din interiorul clasei politice. Sã aibe curajul dinozaurii şi baronii sã facã pasul înapoi acum, iar peste patru ani sã avem posibilã o nouã clasã. Este puţin probabil cã anul viitor vor fi ceva schimbãri. Sunt primari care au şi şase mandate şi încã nu vor sã plece, pentru cã ei cred cã nu existã altceva mai bun şi numai ei ştiu ce se întâmplã în comunã, în oraş. Au în general „proiecte” de continuat şi de dus la capãt, pentru cã UE nu mai vireazã banii dacã actualul este în funcţie. Mai este şi rolul comunitãţilor mici cãrora le este teamã sã încerce cu altul. Altul nu vine cã poate e ameninţat de camarila edilului. Fiecare e cu moşia lui pe care o cunoaşte foarte bine. Mai ales în an electoral, asistentul social merge mai des pe la oameni, asistentul medical la fel. Doctorul comunal te întreabã mai des de vorbã, veterinarul mai lasã de la el, pãdurarul la fel, popa nu prea, poliţistul mai spune o glumã. Mai apare o bere din senin. Adicã fiecare politician are interesul sã rãmânã conectat la conducta sau la ţeava cu bani. Alţii vor asta, unii nu ştiu sã facã altceva. Nu au altã calificare şi altã primãrie şi nu ştiu de unde ar putea sã iasã la pensie. Poate de la firma vreunui constructor care a fost conectat 15 – 20 de ani la bugetul primãriei.
E nevoie în politicã de o generaţie de harvarzi, cu utraprofesionişti şi specializaţi, fiecare pe domeniul sãu, sãtulã de hranã, necoruptã, care se mulţumeşte în viaţã doar cu un apartament sau o garsonierã şi o maşinã la mâna a doua. Asta ar fi prima generaţie care sã schimbe profund România, sã intre în categoria ţãri dezvoltate.