La Voloiac – acum 100 de ani

Peste câteva zile, mai precis la 30 octombrie 2015, se împlineşte un secol de când în casa pãrinţilor Ion şi Maria Drãghici din satul Valea Bunã, comuna Voloiac, s-a nãscut un bãieţel.
I s-a dat numele de botez Constantin numindu-se de atunci Constantin Drãghici, aşa cum poartã şi astãzi secularul nume. A fost cãsãtorit de douã ori şi a avut 5 copii, trei din prima cãsãtorie, Constantin, Ion şi Olimpia, dintre care Ion a decedat cu câţiva ani în urmã, iar douã fete din cea de-a doua cãsãtorie, Ana şi Maria. Vreau sã semnalez un lucru extraordinar şi anume acela cã Elena Drãghici, soţia de astãzi a împlinit pe 14 octombrie 2015, 98 de ani, ea fiind nãscutã pe 14 octombrie 1917. Cu voia lui Dumnezeu, peste mai puţin de 2 ani, vom putea sãrbãtori iar la Voloiac, o persoanã de 100 de ani.
La cum aratã în prezent, nu poţi sã-i acorzi aceastã vârstã, pentru cã şi acum umblã cu sapa şi face toatã treaba în gospodãria de la ţarã.
De astfel şi nea Costicã era nelipsit de la munca câmpului, umblând cu sapa pe umãr pânã acum câţiva ani. Numai cã suta de ani a început sã-l cam îndoaie. Când l-am vizitat ultima datã, în ziua de 16 octombrie 2015, am gãsit o familie de oameni foarte bãtrâni, cu focul în sobã şi mâncarea fierbând pe plitã. Totul face soţia, de parcã nu s-ar apropia şi ea, cu paşi grãbiţi, spre 100 de ani. Numai auzul a cam trãdat-o. Cu moş Costicã, tot din aceastã cauzã, m-am înţeles mai greu. Am aflat cã a fost pe front în cel de-al doilea rãzboi mondial, pe care l-a urât şi atunci şi acuma. Stagiul militar l-a satisfãcut între septembrie 1937 şi 10 aprilie 1939, anul declanşãrii efective a cumplitului rãzboi mondial. Avea atunci minunata vârstã de 22 de ani, cu pregãtirea militarã de puşcaş şi grenadier, iar la rãzboi a plecat la 15 septembrie 1941, când nu împlinise încã 26 de ani. A mers cu arma pe umãr, alãturi de alţi camarazi, luptând “olteneşte”, pânã la 11 mai 1942, când a fost trimis acasã din motive medicale. A avut timp sã colinde meleaguri strãine şi neprimitoare ale Rusiei de astãzi din fosta Uniune Sovieticã. Lacrimile l-au nãpãdit peste ochii lui îmbãtrâniţi, iar trupul lui firav a fost cuprins de emoţie şi durere, când a încercat sã-mi povesteascã cum a fost pe front, încât am renunţat sã-i mai rãscolesc amintirile şi durerile.
Cum am mai spus, locuieşte într-o cãsuţã primitoare la intrarea în satul Valea Bunã, paralel cu D.C. 65 Strehaia – Voloiac, mai precis în locul numit “Gura Vãii Bune”. De foarte mulţi ani era numit şi strigat de localnici, nea Costicã, dar în ultimii ani, mai toţi îi zic “moş Costicã” ceea ce mi se pare mai aproape de adevãr.
Alãturi de el şi-a construit o casã, o adevãratã vilişoarã, fata cea micã care locuieşte încã în Craiova, venind la pãrinţi, când este nevoie şi are timp liber.
Doresc sã amintesc cã prin OG NR. 42/09.10.1990 al M.A.N., cu câteva zile înainte de a împlini vârsta de 75 de ani, a fost avansat la gradul de sergent. Era, pe atunci, prim ministru cunoscutul Petre Roman. Mã gândesc cã şi acuma la venerabila vârstã de 100 de ani, autoritãţile judeţene cu responsabilitãţi militare, ar putea face o nouã propunere de avansare. Nu mulţi sunt cei care împlinesc şi poate trec de 100 de ani, aşa cã insist. De asemenea voi propune Consiliului Local Voloiac, unde activez, sã-i acordãm titlul de “Cetãţean de Onoare” al comunei Voloiac. Cred cã-l meritã cu prisosinţã. Şi încã un amãnunt. Buletinul sãu, şi el vechi, are aproape trei pagini pline cu ştampile, care atestã cã a fost la aproape toate votãrile din localitate.
Îmi amintesc cã în urmã cu câţiva ani, l-am întâlnit când se întorcea de la votare, şi întrebându-l ce mai face, mi-a rãspuns sec. Am fost sã te votez “nepoate”.
Am pãrãsit camera cãlduroasã a celor doi bãtrâni înlãcrimaţi cã iar rãmân singuri, urându-le din suflet multã sãnãtate, cã au acum nevoie, iar lui moş Costicã Drãghici, un sincer “La mulţi ani”.
Cu adâncã plecãciune, Prof. Constantin Drãghici