De ce iau unii români şpagã?

E o întrebare poate din ciclul Cine suntem, ce vrem şi încotro ne îndreptãm? sau Cine a fost mai întâi oul sau gãina? Cum ar rãspunde un interlop la aceastã întrebare? Un interlop care a şpãguit un judecãtor „onorabil”, cu o sumã destul de mare şi corespunzãtoare, încât sã cumpere demnitarea magistratului? Interlopului nu i se pare ceva anormal ca sã rezolve o problemã dând şpagã. Lui i se pare chiar mirific faptul cã în România şi-a putut cumpãra ani de zile libertatea dând peste judecãtori şi peste procurori corupţi. Pentru el România a fost un fel de paradis al infractorilor, în care cei mai buni dintre cei mai buni şmecheri vin sã îşi petreacã restul zilelor pe la noi. Nu degeaba au fost depistaţi capi ai mafiei italiene pe la noi, pozând în soţi de româncuţe sau în mici proprietari de culegãtori de ciuperci. Din atâţia judecãtori gãseşti neapãrat pe unii care au un preţ. Exact ca la supermarket. Se şi spune cã toatã lumea are un preţ şi este vorba de bani în principal sau bunuri sau servicii. Poate unii nu preferã banii, ci caltaboşul, curcanii sau vreo fãtucã de cartier cu fusta scurtã. Depinde de ce idealuri are fiecare în viaţã. Iar când justiţia este coruptã prin reprezentanţii sãi, atunci este destul de greu sã facã faţã luptei coana Kovesi. Nu degeaba se tot întreabã prin jurnalele româneşti şi din afara ţãrii de ce iau în continuare unii români şpagã şi în special politicienii din administraţia localã şi centralã. Iau şi ei cã au de unde, cã dacã nu ar lua nu s-ar povesti. Cum sã fie un primar şef peste un buget de zeci de milioane de euro şi sã plece acasã cu o mie de euro pe lunã? Pare o blasfemie, urlã gena în el, românul obişnuit timp de 50 de ani de comunism sã plece cu ceva acasã. Pleacã şi în capitalism. Nu cred cã existã domeniul de activitate unde sã nu se pretindã şpagã sau unde deja sã se fi trecut peste aspectul cu pretinsul şi omul se duce de bunã voie cu plicul întins. Şi unul din domenii este sãnãtatea. Chiar în aceastã sãptãmânã consilierii lui Iohannis şi-au resuscitat preşedintele şi i-au pus în braţe un comentariu de clasa a şaptea pe tema sistemului naţional de sãnãtate. Ca în baladele româneşti despre unii care aşteaptã sã fie ucişi, în loc sã facã plângere la poliţie, în comentariul stângaci al preşedintelui leit-motivul este plecarea medicilor din spitale. Adicã afarã de tot şi cum sã facem sã îi aducem acasã. În text se face referire subitã şi subtilã şi la mãrirea salariilor medicilor şi la faptul cã nu ar fi o soluţie care sã reformeze din temelii sistemul de sãnãtate. Oricum asistenţa medicalã în lume şi asigurãrile de sãnãtate reprezintã azi o problemã pentru orice stat, chiar dacã e unul dezvoltat şi chiar bogat. Treaba e cã la noi mai este o problemã în plus. Este vorba de şpagã. Unii iau şpagã. Chiar şi medicii. Unii ar spune, mai ales medicii şi asistentele. Adicã încalcã legea, dar oamenii ştiu cã meritã mai mult şi îşi completeazã singuri salariile. Multe vile de medici sunt fãcute din şpãgile percepute de-a lungul anilor de la bolnavi. Dorm liniştiţi pentru cã ştiu cã meritau banii respectivi. Nu mai iau în calcul cã au comis infracţiunea respectivã şi sunt totuşi nişte şpãgari, chiar dacã oferã explicaţii şi cauzele ar justifica un astfel de demers. Adicã sã iei şpagã în România poate sã se fi transformat într-un gest la fel de natural ca şi respiratul. Unii îşi fac o viaţã din şpãgile date de alţii. Cert este cã doar o micã parte restrânsã, elitistã, anumite bresle iau şpagã, restul doar dau. Şpãgile serioase intrã doar în apanajul politicienilor şi a celor din administraţie. Sã zicem de exemplu primarul din Bucureşti, care a fost şi medic. Adicã ce sã îi ceri bietului om, cã unii ar vorbi de tautologie când ar asocia cuvântul şpagã la anumite profesii.
În fine, iatã ce soluţie are Iohannis la problema sistemului naţional de sãnãtate, dacã tot este trezit de consilieri o datã pe lunã, sã mai transmitã mesaje publice la tv: „Cred cã va trebui gândit un complex de factori şi mãsuri, pe toate componentele de mai sus, într-o planificare riguroasã pe etape, dar pornind de la un obiectiv pe termen lung. Iar dacã în urma unui asemenea demers o parte dintre medici pleacã şi se vor întoarce în România, aducând cu ei cunoştinţe, experienţã, capital, ar fi un mare câştig pentru întreaga societate”, a conchis Iohannis. Adicã omul viseazã. Nu are plan sã-i opreascã pe cei care pleacã, dar vrea sã îi aducã acasã pe cei care au plecat? Ce sã facã, sã îşi reia vechile obiceiuri, cu plicul pe masa de operaţie? Nu e nevoie de Kovesi sã spele ţara şi clasa politicã de şpãgari şi şpagã, ci mai degrabã de intervenţia unui genetician. Ce nu ştie Kovesi este cã aproape orice om din popor poartã în raniţã bastonul de mare şpãgar. Depinde însã ce îi oferã viaţa. Întrebarea în România nu e cum sã furi un milion, vorba filmului vechi, ci cum sã furi în general? Asta e şmecheria. Nu ai leac pentru boala asta pomenitã de pe vremea lui Herodot încoace. Au mai încercat unii cu mâini tãiate şi tras în ţeapã, dar în van. În România dacã eşti cinstit eşti fraier. Dacã mai comiţi un furtişag eşti şmecher. Şi ar spune unii, da, mã, dar au furat şi ãia de la Volkswagen. Global! Şi e vorba de nemţi. Domnule, una e sã îţi furi singur cãciula, cum fac românii, şi alta e sã-i furi pe alţii în ţãrile lor. Global! Şmecheri globali. O fi vreo coanã Kovesi la nivel global şi pentru şefii de la Volkswagen?