Corul bicisnicilor

* Funeraliile lui Corneliu Vadim Tudor şi pelerinajul cotidian, de atunci şi pânã acum, la mormântul lui, a mii şi mii de români constituie, probabil, dincolo de orice tip de scrutin, o imagine convingãtoare a prestigiului (simpatiei, audienţei, încrederii etc.) de care Tribunul se bucura în rândurile populaţiei. Pornind de la o astfel de realitate, procentele pe care Vadim le-a obţinut în ultimele alegeri (parlamentare, europarlamentare şi prezidenţiale) ar trebui sã fie serios reconsiderate. Cu atât mai mult cu cât cel în cauzã a strigat în gura mare cã a fost furat ca-n codru. Noi, cel puţin, l-am înţeles, lãmuriţi fiind asupra modului în care se câştigã, de la o vreme, alegerile în România. Dar cine sã-i dea dreptate? Mafia politicã şi mass media aservite, acelea care aproape cã au sãrit în sus de jubilaţiune la moartea lui? Sã fim serioşi!
* Apropo, mi se par absolut abjecte, oribile, atacurile la care s-au dedat nişte persoane şi organisme de presã la adresa abia decedatului Vadim. Boalã veche şi respingãtoare acest obicei de a te rãzboi cu morţii! În aceastã sinistrã categorie atitudinalã intrã, fãrã discuţie, şi refuzul conducerii Senatului României de a permite ca sicriul cu corpul neînsufleţit al lui Corneliu Vadim Tudor sã fie depus în holul instituţiei pe care celebrul dispãrut o servise vreme de 16 ani. Tãriceanu, rãspopitul Sârbu, Chereştoi şi alte jigodii din acelaşi aluat s-au umplut de ruşine pentru o eternitate şi ceva! Nicio problemã, bãieţii au obrazul suficient de gros ca sã reziste la scuipaţii tereştri…
* Cu totul surprinzãtor, în acest cor de bicisnici aflaţi în rãzboi cu morţii, îl gãsim şi pe apreciatul jurnalist Radu Tudor, care, într-un material gãzduit de „Jurnalul naţional”, vorbeşte despre fenomenul rãsturnãrii scãrii de valori, opunându-l, auziţi şi dumneavoastrã, pe Corneliu Vadim Tudor celor care au pierit la Canal şi celor care au luptat în munţi, cu arma în mânã, împotriva bolşevicilor, protejaţi de Elisabeta Rizea! Dragã Radu Tudor, dacã nu poţi face abstracţie de antipatia pe care se vede cã o resimţi faţã de Vadim Tudor, poate cã ar fi potrivit, ca un bãrbat inteligent cum bãnuiesc cã eşti, sã faci efortul necesar de a nu amesteca merele cu perele. Criteriile, vreau sã zic. Altminteri, totul ar fi în regulã. Şi cu antipatiile personale, şi cu inversarea scãrii de valori (cea realã şi cu adevãrat dureroasã, nu aceea invocatã de Radu Tudor!), şi cu antibolşevicii din munţi protejaţi de ţãrãnci curajoase şi patrioate, şi cu orice alt aspect care ar mai putea interveni în chestiune.
* Un alt aspect grãitor privind nivelul de civilizaţie şi mentalitãţile care se manifestã în sânul clasei politice autohtone: la funeraliile aşa-zisului rege Cioabã au participat toţi şefii de partide în pãr, başca delegaţiile aferente; la înmormântarea lui Vadim – nici mãcar unul! Asta e! La câţi a atacat el, asta meritã – se va spune. Aici sunt mai multe aspecte. Cel care mi se pare mai important e cã majoritatea covârşitoare a acelor „atacaţi” de el de-a lungul vremii o meritau, dupã pãrerea mea, cu prisosinţã. Un alt aspect, poate la fel de important, e cã nimeni n-a murit dintr-o bãşcãlie pamfletarã. În fine, la nesimţirea endemicã a politicianului român, pe cei mai mulţi, cuvintele acide ale lui Vadim cred cã nici nu i-au atins. Sã le provoace vreun zâmbet, nici atât, fiindcã, se ştie, cu simţul umorului e greu, foarte greu, în zona „cefelor groase”.
* În PSD, s-au cam acumulat problemele: Ponta şi Dragnea sunt în ajunul unor confruntãri, zice-se esenţiale, cu justiţia, al cãror deznodãmânt este greu de prevãzut. Pe de altã parte, poporul pesedist a intrat în febra congresului extraordinar, care va avea loc luna viitoare şi în cadrul cãruia îşi va alege noul lider. Deşi, la un moment dat, lucrurile pãreau simple, fiind vorba doar de o singurã candidaturã, cea a lui Dragnea, de curând şi-au mai anunţat intenţia de a candida la preşedinţia partidului senatorul de Mehedinţi Şerban Nicolae şi primarul de sector Robert Negoiţã. Timp pentru înscrieri în cursã ar mai fi. Şi, ca şi cum aceste probleme nu ar fi fost de ajuns, guvernul condus de Victor Ponta se va confrunta cu o moţiune de cenzurã. O moţiune în care iniţiatorii (PNL) au ceva de împãrţit, din câte am înţeles, nu atât cu guvernul (care a marcat totuşi nişte „bile albe”!), ci cu Victor Ponta. Obsesia din culcare şi din sculare a imposibilei muieri Gorghiu Alina! Muiere care vrea ca, în ziua dezbaterii moţiunii de cenzurã, sã scoatã poporul în stradã. Uite unde era noua Jeanne d’Arc! Sau noua Ana Ipãtescu (deşi aceasta a eliberat, nu a arestat guvernul, dacã memoria nu ne joacã feste)!
*În ciuda noilor filmuleţe difuzate de Antena 3, organele statului „de drept” au pus, se pare, o imensã prelatã peste dosarele de corupţie ale bãsiştilor de frunte, inclusiv peste cele ale bãsistului-şef. Pânã când, madame Luluţa? Pânã când corul bicisnicilor va elibera ringul pentru a vã evidenţia dumneavoastrã talentele în voie?