SFÂNTUL IERARH IOSIF CEL NOU DE LA PARTOŞ, OCROTITORUL ŞI PROTECTORUL POMPIERILOR, SÃRBÃTORIT LA 15 SEPTEMBRIE

Pompierii din cadrul ISU „Drobeta” au organizat o slujbã de pomenire pentru ocrotitorul şi protectorul acestora, Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş şi de sãnãtate pentru toţi pompierii mehedinţeni.
Pompierii militari şi civili şi-au ales ca ocrotitor şi izbãvitor pe Sfântul Ierarh Iosif cel Nou, tocmai datoritã calitãţilor pe care bãtrânul ierarh le-a avut, de ascultãtor şi smerit, dar mai ales de viteaz şi biruitor în lupta cu puterea focului.
Legãtura acestui minunat Sfânt cu instituţia pompierilor o realizeazã tocmai minunile şi faptele sale, între care şi salvarea oraşului Timişoara, pe vremea când era mitropolit al Banatului, din calea flãcãrilor ce ameninţau sã distrugã aşezarea în totalitate. În toamna anului 1653, asupra cetãţii Timişoarei s-a abãtut un lung şir de jafuri şi distrugeri din partea turcilor care au incendiat oraşul. Partea de apus a Timişoarei a fost cuprinsã de un foc groaznic, ce mistuia casele oamenilor şi ameninţa sã se întindã în tot oraşul. În acel moment, episcopul Iosif, deşi bãtrân (avea pe atunci peste 80 de ani), nu a fugit, ci, luându-şi acoperãmânt credinţa neţãrmuitã în Dumnezeu, a ieşit cu curaj în faţa bisericii, cu Sfintele Taine în mânã şi, rugându-se cu lacrimi, a fost ascultat de Dumnezeu, care a trimis o ploaie puternicã şi binefãcãtoare care a stins focul, scãpând astfel oamenii şi aşezarea de acel mare pericol.
Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş s-a nãscut în 1568, în oraşul Raguza din Dalmaţia. Dupã moartea tatãlui sãu, s-a mutat împreunã cu mama sa în Ohrida, la sud de Dunãre. Atunci când a împlinit vârsta de 15 ani, a intrat la Mãnãstirea Maicii Domnului din Ohrida. Dupã cinci ani petrecuţi în aceastã mãnãstire, ajunge la Muntele Athos, la Mãnãstirea Pantocrator. Acolo se cãlugãreşte şi primeşte numele de Iosif. La cererea patriarhului de Constantinopol, este trimis egumen la Marea Lavrã a Sfântului Ştefan din Adrianopol, iar dupã şase ani, este pus egumen într-o altã mãnãstire de prestigiu, Cutlumus. Acesta este trimis de patriarhia din Constantinopol ca mitropolit al Timişoarei, iar pe 20 iulie 1650, este sãvârşitã aşezarea în scaun. În anul 1653 s-a retras la Mãnãstirea Partoş, aproape de Timişoara. Acolo a mai trãit trei ani, apoi a trecut la cele veşnice. Tradiţia spune cã, în momentul trecerii sale în nefiinţã, clopotele mãnãstirii au început sã batã singure. A fost îngropat în naosul bisericii mãnãstireşti. Moaştele sale au fost strãmutate în anul 1956, în catedrala mitropolitanã din Timişoara. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe l-a trecut pe Sfântul Iosif de la Partoş în rândul sfinţilor pe 28 februarie 1960. În urma cererii Ministerului de Interne din anul 1997, Sfântul Sinod a aprobat ca Sfântul Ierarh Iosif cel Nou sã fie patron al pompierilor.
PURTÃTOR DE CUVÂNT, Plt. maj. Ramona NISTOR