Fostul rege încã mai crede în steaua lui Lenin, “POBEDA” lui Stalin şi decoraţia lui Putin

În pîlpîinda conştiinţã periferialã, fostul monarh nonagenar mai crede şi azi, cu un entuziasm condamnabil, cã îşi poate permite sã lase România moştenire. Vremea feudalismului şi dreptul dobîndit prin naştere de a primi moştenire tronul unei ţãri au apus demult! Constituţional, nu existã o „casã regalã” în Republica România, iar fantomaticul blazon nu e recunoscut decît de cîţiva nostalgici plutaşi pe apele unor vremi apuse. Presa internã îi dã zor cu balul mascat, privind excluderea aşa-zisului principe Nicolae din ierarhiile unui tron imaginar! Care principe şi care tron, domnii mei? România este Republicã! Sã moşteneascã, ce? Ordinul Pobeda al bunicului, primitã de la tãtucul popoarelor, Iosif Vissarionovici Stalin, ca recompensã a marii trãdãri naţionale de la 23 august 1944? Parc-am trãi într-un film cu Bonnie şi Clyde.
Dupã lovitura de stat din 1989, veneticii, ca nişte corbi de pradã, s-au întors sã-şi înfigã ghearele în ţãrişoara noastrã. Mare pagubã cã fostul monarh şi-a trimis la plimbare nepotul, pe care îl adusese cu mare pompã în Ţarã, „rebotezîndu-l” Nicolae, din Nicholas Michael Medforth-Mills, ca sã fie pudrat româneşte. Fiul Elenei (cea de-a douã fiicã a fostului rege) şi al lui Robin Medforth-Mills, acest Nicolas (pasionat de cãlãtorii în ţãri exotice, de sport, de maşini de teren, pasiune moştenitã de la tãtãiţu) a fãcut cursurile şcolii de bucãtari, a fost figurant la filmãri şi angajat al lanţului de magazine Tesco (nimic de condamnat, de altfel, pentru un „om de rînd”), fusese adus în România ca sã trãiascã, bietul de el, în regim de asistat social. Cum a îndrãznit un trãdãtor de ţarã sã vinã cu pretenţii în curtea chinuitului popor român? Cînd mã uit în istoria României şi vãd isprãvile fostului monarh, mã apucã rîsul, groaza şi mã cuprinde mînia. La muzeu cu regalitatea anacronicã! Pe rafturile de la subsol ale muzeelor şi arhivelor! Ar trebui ca generaţiile tinere sã cunoascã, sã fie învãţate la şcoalã şi sã ia aminte la marile jafuri şi trãdãri de care se fac vinovate „majestãţile” aciuate pe meleagurile noastre. Dacã iubea cu adevãrat România, fostul monarh nu abdica, murea la Sighet, la Aiud, la Piteşti sau la Canal, alãturi de floarea intelectualitãţii româneşti! S-a mulţumit, însã, cu renta negociatã cu Petru Groza… Nicholas, mergi bãiete, de unde ai venit şi trãieşte-ţi viaţa în mod cinstit! Ia-l şi pe tataia cu tine! Vezi sã nu uite nici Ordinul “Pobeda” de la Stalin, nici decoraţia „60 de ani de la victorie”, primitã în 2005 de la Ţarul Putin, în Piaţa Roşie (o reconfirmare tîrzie a trãdãrii, prin care ne-a dat degeaba ruşilor, ca sã-şi pãstreze coroana). Auziţi obrãznicie, ce frizeazã ridicolul: Casa regalã a României! Adicã dispreţ faţã de Constituţie! Chiar şi în monarhiile constituţionale, Casa Regalã se subordoneazã Constituţiei şi legilor ţãrii.
Dacã ar reveni la Putere, ar însemna sã nu mai avem unde pune piciorul pe pãmînt românesc
Despotismul caselor regale a fost de multã vreme abolit în Europa şi în lume! Monarhie nu înseamnã doar regele, ci o camarilã tocãtoare de bani, de adunat onoruri şi averi: boieri, conţi, baroni, duci, marchizi, prinţi şi ce or mai fi ãştia, armate de trîntori lacomi, mai numeroşi decît lãcustele din Parlament. Dacã ãştia ar reveni la Putere, ar însemna sã nu mai avem unde pune piciorul pe pãmînt românesc, cã e proprietate privatã. Monarhia este o capcanã desuetã! Readucerea trîntorilor posesori de pãmînturi şi diamante, ar fi un alt dezastru naţional, suprapus celui postdecembrist. Nicholas este vãrul prinţului Charles, care şi-a permis sã aibã „fantezii erotice” cu Transilvania noastrã, cumpãrînd moşii şi sate în Ardeal. Vreun urmaş al fostului monarh va fi rege în România cînd bunicul meu va fi Împãrat al Parlamentului României! Bunicul, locuind de cîţiva ani în împãrãţia cerului. Ei, cînd bunicul meu o sã vinã singur înapoi de acolo, va gãsi un urmaş al ex-regelui Mihai aşezat pe tronul acela discret, „Wo der Kaiser zu Fuß gehet” (unde împãratul merge pe jos). „Un nevoiaş al minţii…”, afirma marele Pamfil Şeicaru, cu privire la fostul rege. Cîte milioane de euro a produs ex-regele pentru România? Şi cîte milioane de euro a primit de la poporul român, başca renta negociatã de Groza şi sistatã de preşedintele Nicolae Ceauşescu?
La televiziunea naţionalã, plãtitã din banii poporului, susţinutã cu taxa radio TV, ilegalã şi confiscatorie, ar fi cazul sã avem „Ora Poporului”, nu „Ora regelui”. Aflate într-un con de umbrã de ani buni încoace, casele regale din întreaga lume regizeazã tot felul de scandaluri în jurul lor, menite sã le readucã în atenţie. Iar unii oameni nu gãsesc altceva mai bun de fãcut (e demonstrat sociologic) decît sã caşte gura la nunţile, botezurile şi morţile lor de lux, sã caşte gura cum nasc, cum preacurvesc, cum se îmbracã, cum mor şi trãiesc leneşii încoronaţi! Cînd ex-regele primea cadou automobile la modã şi avioane, românii luptau pe front în opinci şi moletiere, iar acuma vrea sã i se pupe dreapta! Mic, temãtor şi trãdãtor, nu a fost la înãlţimea momentului istoric, ca de altfel, nici tatãl sãu care, în 1940, a permis dezmembrarea fãrã luptã a Ţãrii şi a fugit… ştim cu toţii, cu cine. Oricum, meritã compãtimit pentru cã se considerã încã regele care a domnit peste România şi încã mai domneşte şi azi, doar în mintea sa. Meritã „felicitat” pentru duhul consecvenţei fanteziste şi pentru dezinvoltura puerilã, cu care, condus de alţii, ca întotdeauna, pune pe tavã punctele vulnerabile ale istoriei personale.
„Mãtuşile roşii” – Elisabeta şi Ileana de Habsburg
Regele Carol I şi casa de Hohenzollern-Sigmaringen au fost impuse României prin pacea de la San Stefano, dupã cîştigarea independenţei faţã de Imperiul Otoman. Am luptat în acel rãzboi de Independenţã alãturi de alte mari puteri şi ni s-a impus un prinţ german scãpãtat. Familiile princiare aveau mulţi urmaşi şi trebuia sã le asigure şi lor un viitor, nu? Cuza a fost obligat de monstruoasa coaliţie sã abdice, dupã care a fost instaurat un guvern provizoriu, acceptînd venirea lui Karl von Hohenzollern-Sigmaringen. Provizoratele de doi bani au fãcut praf istoria noastrã. Ne-am vîndut ţara de mici, experienţa la vîndut s-a transmis pe calea diplomaţiei pînã astãzi. Aşadar, ce rege?, care rege? România este republicã! Cercetaţi istoria şi nu doar sursele româneşti! Nu luaţi de bune memoriile ex-regelui, ale „prinţeselor”, ale foştilor sau actualilor regalişti! Şi aceştia, o mînã de oameni (extrem de violenţi dacã le pui adevãrul în faţã), se contrazic între ei în legãturã cu modul în care s-au petrecut lucrurile în istorie. Din anumite surse am aflat cã familia regalã a flirtat binişor cu sovieticii, de notorietate fiind porecla „mãtuşile roşii”, datã mãtuşilor Elisabeta şi Ileana de Habsburg, pentru colaborarea fructuoasã pe care au avut-o cu ruşii.
Poate ex-regele Mihai îşi mai aminteşte despre grecoaica Dodo Chrisolegos (cãreia, dupã cum susţin unii, îi plãceau, în egalã mãsurã, dolarii, rublele şi chiar mãrcile Celui de-Al Treilea Reich) – foarte „apropiatã” regelui pe atunci şi protejatã a cominternistei Ana Pauker (nãscutã Hannah Rabinsohn), afirmaţii consemnate în „The New York Times” şi „Washington Post”.
Ce se pune la cale la întrunirile secrete cu deocheaţii?
Probabil a venit bilet la ordin, economiştii cunosc termenul, ca ziariştii sã-l scoatã pe Senectutea Sa erou şi nevinovat în faţa istoriei. Poate cã se pune la cale revenirea cu forţa a monarhiilor, „prinţul-actoraş” Duda cunoaşte mai bine scenariul, dar sigur nu ne va spune public ce se pune la cale la întrunirile secrete cu deocheaţii. Cît îl priveşte pe fostul rege, va rãmîne o piesã de muzeu. Atît. M-am sãturat de „istoria revãzutã şi adãugitã” de noii Rolleri promonarhişti sau habarnamişti-mercenari, care au denaturat adevãrul istoric în folosul strãinilor. Nimeni nu poate spãla Memoria şi Istoria! Propaganda din jurul autointitulatei „case regale” a României este un circ ruşinos, despre un personaj care încã mai crede în steaua lui Lenin, “Pobeda” lui Stalin şi decoraţia lui Putin. Şi apoi, despre care rege vorbiţi, conaşilor? România e Republicã! Repet, ca sã intre în cap tuturor! În timp ce regele benchetuia pe la recepţiile marilor cancelarii europene, românii stãteau la cozile foamei şi umilinţelor postbelice. Ex-regele Mihai n-a rãbdat de foame precum românii. Toatã viaţa a boierit-o! Dupã lovitura de stat din 1989 a venit în galop sã revendice, cu tupeul caracteristic celor fãrã caracter şi împins din spate de „familia regalã” în frunte cu „regina”, care n-a fost niciodatã reginã, cu cei mai buni avocaţi, tot ce şi-a dorit din patrimoniul naţional. Ba mai mult chiar, s-a ales şi cu ce nu i se cuvenea. Azi, ne spune cît de mult a suferit prin strãinãtate şi cît de dor i-a fost de Ţarã, crezînd, a cîta oarã?, cã românii sînt hipnotizaţi, iar în România totul e posibil, ca şi cum ar fi ţara minunilor unice în lumea modernã. Propaganda fãcutã ex-regelui nu poate fi susţinutã de istorie, nemernica Declaraţie de la Budapesta din 1989 oferindu-i încã o datã prilejul de a trãda România! Singurul adevãr incontestabil este cã, la 23 august 1944 a deschis larg şi necondiţionat poarta ţãrii pentru trupele Armatei Roşii, în detrimentul Neamului Românesc.
Fostul rege sã prezinte scuze în faţa urmaşilor soldaţilor-martiri, duşi de Armata Roşie în minele din Donbas, în Kazahstan sau în tundra siberianã
Oricît l-ar decora ruşii, americanii sau englezii, tot trãdare scrie în istoria noastrã la pagina regelui. Istoricii de bunã credinţã ar trebui sã vorbeascã despre abdicare, despre negocierea pentru sine şi familia sa, iar fostul rege sã prezinte scuze în faţa urmaşilor soldaţilor-martiri, duşi de Armata Roşie în minele din Donbas, în Kazahstan sau în tundra siberianã, de unde cei mai mulţi nu s-au mai întors, ca urmare a Proclamaţiei de la 23 august 1944, echivalentã cu capitularea necondiţionatã a României… Pînã una alta, vise plãcute regalitãţii şi simbolurilor anacronice, şi cãinţã personajului care a trãdat Ţara şi poporul în schimbul siguranţei şi confortului material şi personal. În era dronelor, nu mai e nevoie de trãsuri, pãlãrii de circ, rochii foşnitoare şi de încã un experiment regesc, sortit eşecului. Locul regilor e la muzeu! Monarhia este anacronicã, perimatã, incompatibilã cu sistemul democratic, acesta din urmã fiind şi el un mare haos istoric. În concluzie, conform afirmaţiei lui Octavian Dinu, „aşa-zisa casã regalã a lui Mihai, e la fel de legitimã ca şi aşa-zisa casã regalã a lui Cioabã”. Iatã cum, contaminãrile istoriei trãiesc prin ne(re)cunoaşterea falsurilor, ca parte a unor orizonturi labile şi flotante ce fac întotdeauna jocul unor minţi diabolice.
Maria Diana POPESCU Agero – Stuttgart